miercuri, 11 iulie 2012

Depresia între patimă și boală


Cuvântul depresie provine de la latinescul “depression”, care înseamnă “apăsare”. El semnifică dispoziția abătută, însoțită de apatie, vlăguire, evaluare descurajant-pesimistă a ceea ce se întâmplă.
 Această suferință e cunoscută omenirii din timpuri memoriale - poate chiar din timpul căderii din Rai. Crize de depresie sunt descrise adeseori în Vechiul Testament. Este suficient să-l amintim pe regele Saul, căruia îi ușurau deprimarea psalmii lui David. O stare psihică asemănătoare a descris-o și Hipocrate, numind-o melancolie.
 Depresia (cuvânt modern pentru deznădejde) este un fel de plictiseală având pricină în om, împreunată cu insuflarea pământească de a trăi după chipul lumii căzute. Insuflarea pamântescă îl face pe omul modern să încerce a construi raiul în lumea aceasta. Dar raiul artificial făcut de om se dovedește a fi mai curând o colivie artificială aurită ce ține duhul omului prizonier, în care omul este este închis ca o pasăre, fără altă alternativă decât disperarea pricinuită de lipsa libertății duhovnicești.
 În ziua de astăzi, depresia este o boală a civilizației contemporane cu cerințele ei exagerate față de om și cu suprasolicitările psihoemoționale care o însoțesc.
 Există chiar și un tip de tulburare depresivă numită depresie de epuizare. În literatura de specialitate se vorbește tot mai des de depresia existențială sau noogena, adică despre o formă de tulburare nevrotică ce este legată de pierderea sau absența sensului vieții.
            Tulburările depresive sunt un tovarăș nelipsit celor ce s-au împătimit de băutură, de narcotice. Adeseori, depresiile apar pe fondul stresurilor ori situațiilor traumatizante grave și prelungite. Uneori însă ele apar și fără cauze vizibile - în care caz este foarte important să se distigă apariția bolii.
 La baza sa duhovnicească, depresia nevrotică este o stare psihopatologică ce se dezvoltă în urma robirii sufletului omenesc de către patimile trândăvirii și întristării. Iar orice patimă este  și mai mult ațâțată de către demoni, care își află locaș în ea.
 Știința cunoaște multe lucruri despre apariția tulburărilor depresive, însă în mediul științific nu se acceptă să se vorbească despre păcat, în timp ce cauza a multor forme de depresie este tocmai păcatul, lucru despre care dau mărturie Sfinții Părinți și întreaga experiență ascetică a Ortodoxiei.
            Depresia este un semnal  generic prin care sufletul face cunoscută starea nenorocită în care se află. Ea nu este însă fericită întristare pentrui păcate, ci chin al sufletului nepocăit, căruia demonii îi șoptesc "totul merge post, nu mai ai în ce să nădăjduiești.."
 Nevroza depresivă începe cel mai des din pricina problemelor de viață. Omului i se înrăutățește dispoziția, nimic nu îl mai bucură, totul îl enervează, cade în trândăvie, întristare, descurajare, tot ce îl înconjură îi apare într-o lumina întunecată.
  Foarte des stările de acest fel apar fiindcă "viața nu a mers după pofta inimii" omului, fiindcă nu i s-au înfăptuit dorințele, fiincă a avut loc un conflict, fiindcă i-a fost adusă cutare sau cutare jignire.
 Precum spunea Cuviosul Serafim "fără necazuri nu este nici mântuire". Uneori este de ajuns o elementară convorbire cu ține însuți;" Oare trăiesc așa cum trebuie, fac totul așa cum îmi dictează conștiință ,ea? Oare mă întristez pentru ceea ce trebuie?"
 Este neapărată nevoie să ne rugăm dimineața și seara, să ne însemnăm cu semnul crucii înainte de culcare camera și patul, să bem aghiasmă și să stropim cu ea locuința, să citim Evanghelia, să-i chemăm în ajutor pe Sfinți și pe îngerul păzitor, să sfințim casa, să primim cu credință și pocăință Tainele Bisericii. Pe scurt, trebuie să trăim creștinește, și atunci întristarea și descurajarea ne vor părăsi.
 În zilele de amărăciune și în ceasurile de întristare, omul devine nepăsător față de multe mișcări pătimașe ale sufletului său. Onorurile, banii, plăcerile simțurilor trec pe planul doi. Dacă la bucurie își pierde rapid stăpânirea de sine, în schimb la nefericire, de voie, de nevoie își întoarce gândurile spre sine însuși, își conștientizează mai profound și mai bine păcătoșenia.
  Nici minciuna, nici clevetirea josnică, nici jignirile nu aduc bucurie sufletului. Dar dacă omul, și cu atât mai mult creștinul, este zdrobit cu desăvârșire de către ele și rămâne vreme îndelungată într-o stare de mâhnire sau, mai mult, într-o stare de deznădejde, plină de pierderea autocontrolului, a nădejdii în milă lui Dumnezeu și a credinței în sfințenia Purtării de grijă dumnezeiești, aceasta nu este nicidecum o dispoziție creștinească - este deja păcat. Și vicleanul atât așteaptă.
 Dacă a biruit depresia, și este vorba de o formă gravă a bolii, pot ajuta tratamentul prescris de medic ( administrare de preparate cu acțiune forte, regim de viață, poate chiar spitalizare).
            Altfel, trebuie să se înceapă cu rezolvarea conflictelor externe și interne (sufletești). Este vorba de problema personalității, și aceasta trebuie tratată cu precădere prin mijloace duhovnicești.
 Pentru omul ortodox, tratamentul acesta înseamnă lupta cu patimile, înaintare către Hristos pe calea răbdării, smereniei, nerăutații, dragostei.
Sunt recomandate și perioadele scurte de odihnă, comunicare rațională și folositoare pentru suflet cu semenii, aerul curat, somnul suficient.
Sursa: www.universqueen.com/psihoterapieortodoxa

  

sâmbătă, 7 iulie 2012

Ascultă-ți pielea


       Mintea și corpul funcționează ca un tot și când suntem sănătoși și când suntem bolnavi. Din moment ce nu pot fi considerate entități distincte, tratarea uneia și ignorarea celeilalte duce adesea la eșec. O abordare terapeutică ce le include pe amândouă este aproape întotdeauna necesară în cazul majorității bolilor dermatologice cronice.Tratamentul ar trebui îndreptat nu numai către piele, ci și către pacient ca un întreg  minte- corp. O persoană nu poate fi împărțită în componente organice și psihice pentru tratament separat. Anumite boli cutanate ar trebui, în mod obiectiv tratate că fiind adaptări dinamice și fluctuante la stresul la care un pacient este expus din exterior dar și din interior.
  Psihoterapia este o metodă eficientă de tratament, atunci când este folosită de către terapeuți calificați.Folosirea gândirii psihologice în tratamentul bolilor dermatologice și al alergiilor le permite terapeuților să obțină rezultate mult peste cele oferite doar de către terapia organică.
  Acneea este o dermatoză care se manifestă prin inflamarea foliculului firului de păr și sebaceelor.Fiind doar o dermatoză, acneea are legătură cu pielea, adică cu bariera cu lumea exterioară. Rolul social al pielii este fundamental pentru că participă direct la tipul și modul de relaționare pe care-l avem cu lumea înconjurătoare.
      Acneea juvenilă se manifestă în cea mai mare parte a timpului pe față.Ori, ce reprezintă fața? Reprezintă identitatea, imaginea care se vede sau pe care o avem de sine. Problemele generale ale chipului ne vorbesc prin urmare de o problemă a identității, o dificultate de a accept ceea ce avem sau credem  că avem. Acneea, roșeața sunt mijloace de exprimare a dificultăților de a accepta această față, fie pentru că ne displace, fie că e prea frumoasă și atrage mai mult decât ne dorim. Acneea juvenilă apare în adolescență chiar când această perioadă a vieții este cea în care copilul își fixează reperele afective față de lumea exterioară, dincolo de structura familială. Este perioada maturizării sexuale. Hormonii care contribuie la acestă transformare sunt secretați în cantitate mare. Acneea este semnul îndoielii asupra propriei persoane. Timiditatea, teama de ceilalți, de propria privire, de judecata proprie se exprimă prin toate ușile, adică porii. Ea se îngrașă pentru ca lucrurile și agresiunile reale sau imaginare, să alunece pe ea. Dar o fortăreață asaltată se sufocă adesea cu resturi și rămășițe. Porii pielii sunt plini de toxine și se inflamează, emoțiile reținute putrezesc terenul. Acneea se instalează, și exprimând ce se întâmplă poate genera un sindrom negativ, pentru că persoana care se vede astfel desfigurată în oglinda proprie, riscă să se teamă și mai mult de sine agravând astfel procesul.


Autosugestii pozitive- voi fi plin/ă de energie!


Ziua de azi e ce  mai bună pentru a începe să-ți folosești inconștientul cu maximum de eficiență. Autosugestia, ideile forță din acest articol sunt realizate astfel încât să pătrundă adânc în inconștientul tău și să pună în mișcare resursele miraculoase ale minții tale.
 Afirmațiile pozitive sunt un instrument eficient pentru reprogramarea inconștientului.Mintea poate trece  în acest fel de la gânduri negative la gânduri pozitive. Totodată, autosugestiile pot modifica starea emoțională. Efectul acestora asupra inconștientului se realizează prin repetarea lor de mai multe ori, dimineața sau seara. Spuse cu voce tare, au un impact și mai mare.
Citește atent și rar afirmațiile de mai jos cu voce tare:
 
Forțele îmi cresc zi de zi!
Mă simt din ce în ce mai plin/ă de de energie!
Energia mea se manifestă, fără a slăbi, de dimineața până seara, iar eu mă simt plin/ă de forță!
Mă simt în largul meu, indiferent de activitatea pe care trebuie să o desfășor!
Simt cum îmi pot canaliza energia spre orice activitate pe care doresc să o fac!
Voința mea este din ce în ce mai puternică!
Pe zi ce trece, voința mea devine și mai puternică!


Ai citit câteva sugestii pozitive. Citește și recitește aceste rânduri de mai multe ori pe zi, cu voce tare. Te vor ajuta să-ți păstrezi buna dispoziție și tonusul psihologic,să fii eficient(ă) și să elimini stresul. Tu decizi dacă vrei să fii fericit(ă) sau deprimat(ă). Folosirea acestor autosugestii este ca și cum ai apăsa pe butonul de pornire al stării de bine.
 

joi, 5 iulie 2012

INTUIȚIA


           Nu suntem obișnuiți să vorbim despre intuiție. Este unul dintre cele mai puțin cunoscute simțuri ale noastre și poate cele mai ignorate.
 Este un simț subtil, unul dintre cele mai sensibile, dar și cel mai ascuns dintre ele, cel mai necunoscut dar și cel mai risipit. Intuiția se numără printre resursele noastre invizibile, este foarte puțin cultivată, însă prezentă la mult mai multe persoane decât am fi tentați să credem. Educația pe care o primim ne învață puține lucruri despre intuiție, care este privită cu neâncredere și nu este considerată a fi demnă de acceptare necondiționată. Este văzută ca un factor aleatoriu și adeseori este ignorată , neânțeleasă și respinsă. Intuiția este legată de o sensibilitate aparte, care ne ajută să ascultăm, să vedem, să simțim mai ales acele fenomene, intuiții, premoniții care le scapă de obicei majorității oamenilor.
          Ţi s-a întâmplat vreodată ca din senin să ai senzaţia că ceva urmează să se întâmple şi chiar să devină realitate? Ei bine, acesta este glasul intuiţiei care, dacă înveţi să-l asculţi, te va ajuta în multe situaţii. Te gândeşti probabil că „cel de-al şaselea simţ" este un apanaj al femeilor sau că doar o categorie restrânsă de persoane are acest dar înnăscut. Însă cercetătorii te contrazic şi spun că toţi avem o latură intuitivă, mai mult sau mai puţin dezvoltată, dar că nu oricine ştie să o folosească. De altfel, multe persoane n-au idee cât de puternică este capacitatea lor de intuiţie. Iar atunci când devin conştienţi de ea, aceştia pot lua mai uşor decizii, pot anticipa un pericol şi devin mai comunicativi
  “œSimteam într-un mod ciudat că acel proiect nu este bun pentru mine și nu am știut să mă definesc și să îmi respect sentimentele. Câteva luni mai târziu am constatat cu părere de rău că ar fi trebuit să am încredere în intuiția mea.”
       Intuiția înseamnă să depășești granițele cunoscutului, să intri într-un spațiu unde fiecare lucru e la locul lui, precum bucățile  unui puzzle care nu așteaptă decât privirea sau ascultarea noastră pentru a se reasambla. Intuiția înseamnă să te apropii mai mult de tine însuți și de celălalt și să intrii într-un univers armonios. Intuiția este o formă de cunoaștere spontană a ceea ce se întâmplă, o manifestare a imprevizibilului, o pasarelă care asigură trecerea dinspre necunoscut spre ceva cunoscut .Este ca și cum intuiția ar fi un canal prin care se transmite manifestarea haotică sau aleatorie a unuia dintre simțurile noastre pentru a permite stabilirea unei legături , a unei ancore care să ne lege de anumite posibilități care pot încolți în imensa forfotă a vieții.
  Ca urmare intuițiile n-ar trebui privite că ceva accidental sau excepțional ci ca pe o dovadă a unor structuri interioare de care am putea beneficia permanent prin îmbunătățirea relației cu propria ființă în general și cu partea ei energetică de dincolo de spațiul mental emoțional
  Poate că ar trebui să acordăm mai mult loc intuiției acceptând să înțelegem semnele subtile, limbajul silențios prin care încearcă să ni se dezvăluie.
         În lumea reală a vieții nimic nu este plictisitor, neinteresant, previzibil. Acesta este și motivul pt care cei ce trăiesc aproape de stucturile lor subtile sunt invariabili originali, atrăgători sau cel putin surprinzători.

miercuri, 4 iulie 2012

Tratamentul obezității prin hipnoză


 Obezitatea presupune nu numai deprinderi de alimentație incorecte, ci se întemeiază pe conflicte, traume sau fixații de natură psihologică. La toate acestea se adaugă de foarte multe ori o serie de beneficii secundare mai mult sau mai puțin observabile, dar neconștientizate (comoditate, victimizare, menținerea unor relații disfuncționale din teamă de schimbare, din teamă de integrare socială sau relațională etc.).Atunci când aceste beneficii sunt mai importante decât inconvenientele aduse de obezitate cel în cauza nu va aduce schimbări decât la suprafață și de scurtă durată.
 Persoanele care folosesc hipnoterapia pentru slăbit nu doar că pierd în greutate mai repede decât alții, ba chiar se simt minunat făcând asta, deoarece nu suferă din cauza unor efecte secundare generate de diete.
                 Procedura presupune hipnotizarea persoanei care are probleme cu greutatea,acesteia dândui-se sugestii potrivite nevoilor ei. Sugestiile folosite se referă fie la modificarea imaginii corporale, fie la excluderea unor alimente periculoase. Folosesc de asemenea hipnoza pentru a depista momentele traumatice care stau la baza simptomelor de natură alimentară, conflictele interne care blochează înaintarea în tratament sau temerile inconștiente de la vârste foarte mici care-l afectează pe client sau îi mențin o fixație în "stadiul oral" (Freud)
                Hipnoza acționează în subconștient și ne ajută să ne motivăm pentru a slăbi, pentru a ține un regim sau a avea în general o viață sănătoasă. Măsura în care terapia prin hipnoză este sau nu eficientă depinde numai și numai de încrederea pe care pacientul o are în această practică. Dacă vei crede că prin hipnoză poți afla cauzele exacte care te fac să mănânci în exces și că o data ce le cunoști poți lupta împotriva lor, înseamnă că hipnoza va avea efect asupra ta. Practic terapia prin hipnoză este de fapt auto-sugestie.  In cadrul unei ședințe de hipnoză, terapeutul te va ajuta să descoperi care sunt punctele tale slabe și care sunt obiceiurile nesănătoase, mai ales cele de care nu ești conștientă, care te impiedică să slăbești. O dată identificate aceste puncte problematice, prin intermediul hipnozei ți se va induce puterea de a le depăși. De exemplu, dacă te îngrași pentru că mănânci extrem de multe dulciuri, prin intermediul hipnozei poți fi convinsă că de fapt dulciurile nu îți plac atât de mult și vei înceta să le mai consumi în cantități industriale. Prin intermediul hipnozei ți se insuflă o atitudine pozitivă față de tot ceea ce înseamnă silueta ta.
  De ce hipnoză și nu alt fel de terapie? Pentru că prin hipnoză îți e mai ușor să treci peste obstacole, totul petrecându-se la un alt nivel.In transă, o sugestie este mai bine primită decat in stare constientă. Dacă erai într-o ședință de terapie normală puteai să argumentezi minute în șir că nu e atât de rău să mănânci dulciuri, că oricum nu prea mănânci altceva, că de fapt nu de la asta te îngrași etc .
 Hipnoza te ajută atunci când te simți incapabilă și neputincioasă în fața lucrurilor pe care știi foate bine că ar trebui să le faci sau să nu le faci. Știi bine că nu trebuie să mănânci seara dar o faci oricum, deși ți-ai promis de atâtea ori că nu mai mănânci după ora 6? Hipnoza te poate ajuta în acest sens. Până la urmă, slăbitul și ideea noastră despre siluetă provine din psihic, din imaginile care ne-au fost întipărite în minte despre femeile slabe, urmărind filme și citind reviste. 
            Nu vei slăbi peste noapte,dar vei slăbi constant, sănătos și sigur.Cel mai mare beneficiu e că vei slăbi definitiv.Vei arăta altfel pentru că vei gândi altfel. Organismul tău va fi mai sănătos, ți se va accelera metabolismul,și astfel vei reuși să pierzi în greutate și să îți menții greutatea. 
  

luni, 2 iulie 2012

OBEZITATEA,vazută din punct de vedere psihologic


 Obezitatea și excesele de greutate sunt semnele insecurității materiale și afective în raport cu viitorul apropiat sau îndepărtat.Înseamnă și că avem dificultăți în a integra diversele faze ale vieții noastre în care am întâlnit lipsuri.
 Suntem în prezența unei insecurități inconștiente, a unei frici adesea neperceputa de lipsuri. Indivizii simt nevoia să stocheze, pentru cazul în care o să ducă lipsă, sau pentru a evita reapariția lipsurilor.
 Al doilea tip de nesiguranță este în legătură cu lumea exterioară. Teama de a trebui să înfrunte, să riște, să nu reușească, de a fi dezarmat, ne duce la situația de a stoca. Astfel nu mai riscăm să fim dezarmați și în plus ne permite să punem grăsime între lume și noi, să ne protejăm printr-o cantitate de grăsime. Grașii sunt adesea tandri și fragili și au o mare nevoie de a fi asigurați.
 Ultimul tip de suferința care se poate exprima prin îngrășare excesiva este mai grav pentru că este negativ. E vorba de tentativa de denigrare a sinelui sau de autopedepsire. Ne permite să devalorizam propria imagine și să putem astfel să spunem vezi bine că nu arăți bine, nu ești nici frumoasă, așa că nu te putem iubi. Încercăm astfel să urâțim imaginea noastră față de noi înșine dar și față de ceilalți. Dar în spatele acestor trei nivele de semnificații, există o traumă comună care este cea a relației afective cu mama(hrana) care nu a fost echilibrată și pe care încercăm să o compensăm .Atunci când această componența devine preponderentă, diamica alimentară,bulimia sau anorexia devin mijloc suplimentar de a accentua mesajul.