miercuri, 27 februarie 2013

Terapia cu apă



Câtă apă bei pe zi? Câtă apă ai băut deja până acum, când citeşti acest articol?
Ok, ia-ţi paharul cu apă lângă tine şi haide să vedem de ce doctorii din lumea intreagă nu obosesc să ne indemne: "Beţi apă! Beţi apă!"
În perioada intrauterină suntem aproape in totalitate apă. Dupa ce ne naştem suntem apă peste 80%. Ca adulţi, puţin peste 70%. Pe masură ce imbătrânim procentul acesta se micşorează. La 50% suntem deja morţi.
Logica cea mai simplă ne spune că prospetime (a se citi tinereţe, sănătate, vitalitate) egal APĂ. Există nu mai puţin de 54 de boli diferite, de la migrene si până la forme de cancer care ar putea fi evitate dacă am bea suficientă apă. Pare incredibil, dar există medici care afirmă că aceste boli se pot ameliora si chiar vindeca astfel: cu apă!
Câtă? Doi - trei litri pe zi, spun unii.
Altii sunt chiar mai exacti: fiecare dintre noi ar trebui sa bea a 20-a parte din greutatea corpului său. Sau 5%. De exemplu, daca ai 56 de kg trebuie sa bei 2,8 litri de apă pe zi pentru o sanatate bună  şi o tinereţe indelungată.
Bine, dar mie nu mi-e sete!
Se poate, dar nu fiindcă nu ţi-ar fi. Corpul are o uluitoare capacitate de adaptare. Dacă s-a obisnuit să funcţioneze in conditii de apă putină nici n-o să mai ceară!
La fel cum dacă stăm intr-o cameră cu un miros supărător dupa un timp totuşi n-o să-l mai simţim. Corpul a dat un semnal la inceput, dar dacă mirosul e constant o să il ignore ca să-şi poată continua alte activităţi.
La fel e si cu senzaţia de sete. După un timp corpul va crede ca n-are incotro şi se va descurca cum poate. Dar cu preţul imbătrânirii şi uzurii sale premature.
Ia gândeşte-te ce ar păţi o masina de spălat nevoită să spele mereu cu mai puţină apă decât a proiectat-o constructorul ei?
Ori corpul nostru face "programe" infinit mai complexe decât o masină de spălat!
Au, au, ma doare!...
Creierul este 90% apă. Te doare capul sau obosesti repede după efort intelectual?
Dar apa, câtă bei?...
Cartilajele  au şi ele un procent mare de apă. Dacă iţi trosnesc oasele, mai mult ca sigur e din cauza deshidratării.
Un medic a constatat în urma unui studiu că 90% dintre durerile de stomac au drept cauza insuficientei apei in organism. Iar o mare parte din durerile de orice fel au aceeasi cauză.
Aşa că a concluzionat cu umor: "Dacă iei un calmant pentru durere, apa cu care bei medicamentul te ajută mai mult decât calmantul in sine!"
Un alt doctor a scris chiar o carte cu un titlu sugestiv "Nu eşti bolnav! Doar ţi-e sete..."
Căldură mare, mon cher!
În anotimpul călduros e şi mai greu pentru corp. Ca să işi regleze temperatura e nevoit să piardă apă prin transpirţtie. Deci, cu atât mai mult e nevoie să îi dăm destulă apă.
Terapia cu apă este simplă: bei o jumatate de litru de apă dimineaţa, cu o oră înainte de a mânca sau bea altceva. Iar pe parcursul zilei restul de apă până la... cat are norma fiecare.
Încă din primele zile vei simţi, garantat, o imbunătăţire a sănătăţii. Mai puţine toxine, o hidratare mai bună, o stare generală mai bună. Unde mai punem că e ieftin si fără efecte secundare.
Poate doar drumurile mai dese intre birou si toaletă. Dar asta iarăşi e un lucru bun, fiindcă vei combate sedentarismul! Însa asta e deja o alta poveste...

Mintea care nu iartă


             Cei mai mulţi dintre noi preferăm să evităm medicamentul despre care ştim cu siguranţă că poate avea efecte secundare nedorite. Din păcate, nu suntem la fel de selectivi şi cu gândurile noastre şi nu suntem conştienţi de efectele toxice pe care le pot avea acestea asupra organismelor noastre.
            Există o parte a conştiintei noastre care nu se identifică decât cu trupul şi cu personalitatea, aceasta numindu-se ego. Egoul este cel care ne şopteşte la urechi că nu vom putea găsi fericirea decât căutând în exteriorul nostru şi acumulând cât mai multe lucruri. El este cel care ne spune că fericirea noastră depinde de altcineva sau de altceva, iar atunci când lucrurile merg prost tot el e cel care ne învaţă să dăm vina pe altcineva.
            Egoul are propriile sisteme de convingeri, de credinţe, dar dacă dorim noi putem schimba aceste convingeri, sau le putem accepta. Cu cât ne vom amplifica discernământul , recunoscând gandurile datorate egoului temător, cu atât mai liberi vom fi să optăm pentru o viaţă plină de iubire si pace. Sistemul de convingeri al egoului este bazat pe teamă, vinovăţie si pe condamnare. Dacă am opta numai pentru principiile şi liniile sale directoare, am opta practic pentru o stare perpetuă de conflict si nu am mai cunoaşte vreodată pacea interioară si fericirea.
            Acesta fiind insuşi mecanismul de funcţionare al egoului, nu trebuie sa ne mire faptul că acesta nu crede in iertare. De fapt, el va face intotdeauna tot ce-i stă  în puteri pentru a ne convinge că nimeni din această lume nu merită sa fie iertat. Mai mult, va merge până acolo incât ne va spune că noi insine nu merităm sa fim iertaţi. Egoul se cramponează cu disperare de convingerea că nimeni nu trebuie iertat pentru greşelile sale.
            Pe de  altă parte, el este absolut convins că trebuie să ne apărăm in permanenţă de atacurile celor din jur. El ne transmite incontinuu acest mesaj, sub forma unor sentimente care nu pot fi recunoscute cu usurinţă. Egoul nostru interior se manifestă  prin acel sentiment care ne face sa credem ca ar fi nepotrivit sa iertăm pe cineva ale cărei acţiuni ne-au rănit sau ne-au ameninţat intr-un fel. Egoul ne aminteşte in permanenţă că in viaţa noastră există oameni care nu işi doresc nimic mai mult pe lume decât să ne rănească in fel şi chip, oameni care merită exclusiv mânia noastră, nicidecum iertarea.
            Peste toate, egoul e foarte viclean. El se pricepe de minune să işi aleagă martorii. Şi poţi fi sigur că îi va alege pe aceia care îi vor susţine pe de-a-ntregul părerile.

Un alt secret pe care ni-l ascunde este acela că, gândurile noastre lipsite de iertare creează în inima noastră un gol interior, un sentiment de pierdere şi de tristeţe care ne impiedică să ne trăim starea de pace interioară şi de iubire. Acel gol ne desparte de semenii noştrii şi de starea de unitate care ar trebui să ne caracterizeze. Egoul incearcă să ne convingă in permanenţă că Dumnezeu e veşnic mânios şi gata oricând să provoace moartea oamenilor prin tot felul de dezastre si nenorociri.
            Mintea incapabilă de iertare a egoului se campronează in permanenţă de gândurile de teamă, de suferinţă, de durere, de disperare, de griji şi de indoieli.
            Care sunt efectele secundare toxice ale gandurilor noastre? Efectele scecundare ale cultivării unor gânduri negative pot avea un impact devastator asupra bunăstării noastre fizice şi psihice. Prezint doar câteva din problemele fizice care pot fi asociate cu o minte incapabilă de iertare: 
            -Dureri de cap
            -Dureri de spate
            -Dureri de ceafă
            -Dureri de stomac si simptome asociate cu ulcerul
            -Depresia
            -Lipsa de energie
            -Anxietatea
            -Iritabilitatea
            -Tensiunile interioare
            -Insomnia şi incapacitatea de a te odihni
            -Frica lipsită de un motiv aparent
            -Nefericirea
            Care este cel mai puternic remediu pe care îl avem pentru vindecarea minţii si gândurilor negative?  IERTAREA.  Acesta este remediul atotputernic si miraculos care poate conduce la dispariţia tuturor acestor simptome.