.jpg)
Hipnoza poate fi considerata o posibilitate de a-l invata pe client noi modalitati de a gandi, simti, actiona, de a se integra mai rapid si mai eficient in societate, de a gasi in interiorul fiintei sale noi resurse adaptative. Yapko(2006) este de parere ca in ciuda prejudecatilor care au circulat si mai circula inca si conform carora hipnoza ar conduce la pierderea controlului clientului, acest demers presupune exact contrariul, si anume ca hipnoza reprezinta o strategie menita sa intareasca Eul subiectului, sa-l ajute sa se descopere pe sine, sa evolueze in plan personal, creand contextul favorabil ca individul sa isi dezvolte laturile cele mai bune si mai adaptative ale personalitatii sale.
Specialistii sustin ca nu exista un singur tip de hipnoza, aceasta imbracand forme foarte diferite.
Este cunoscut faptul ca receptivitatea la hipnoza reprezinta o variabila individuala care depinde de multi factori:
- Factori ce tin de aptitudinile subiectului: capacitatea de concentrare a atentiei, abilitati imaginative, capacitatea subiectului de a experimenta si fenomenul de disociere intrapsihica, precum si nivelul si continutul asteptarilor.
_ Factori de natura interpersonala: increderea in terapeut, sentimentul de a fi acceptat, calitatea aliantei psihoterapeutice;
- Factori contextuali: lumina si zgomotul din cabinet, caracteristicile fotoliului sau canapelei, circumstantele in care este prezentata si definita hipnoza.
Exista mai multe modalitati de a conduce hipnoterapia. Astfel, unii terapeuti utilizeaza o abordare mai tehnica, cu metode de inductie si scenarii sugestive bine structurate, in timp ce altii(printre care ma numar si eu), mai centrati pe client,extrag de la acesta resursele interioare, construind abordare intr-o maniera mai personalizata.
Nu se poate afirma faptul ca un anumit tip de sugestii are rezultate mai bune decat altul, eficienta terapeutica fiind asigurata de maniera in care se raporteaza clientul la aceste sugestii.
