Anxietatea generalizata este maladia grijilor excesive si incontrolabile.
Anxietatea generalizata este maladia grijilor excesive si incontrolabile

Este o maladie pentru ca grija este constanta in ea, pentru ca persoanele nu reusesc sa o opreasca si sufera din aceasta cauza multe complicatii: dureri fizice multiple, insomnii, dificultati de concentrare si de memorizare... Calitatea vietii lor este in mod clar alterata, aproape tot atat de mult ca si a pacientilor deprimati. Aceste persoane sufera de o reactivitate emotionala excesiva la tot felul de situatii. In anxietatea generalizata exista o viziune asupra lumii foarte marcata de omniprezenta pericolelor posibile. 
In anxietatea generalizata se regaseste, de asemenea o izbucnire foarte rapida a scenariilor catastrofice. Cand suntem foarte anxiosi, evaluarea noastra asupra situatiilor se radicalizeaza: pierdem sensul nuantelor. Universul se imparte atunci in doua categorii: ceea ce este periculos si ceea ce nu este periculos. De indata ce survine o incertitudine sau o problema, ne indreptam direct spre scenariul catastrofic, cea mai proasta dintre situatiile posibile..
La inceput, anxiosii generalizati isi consulta mai degraba medicul de familie, caci ceea ce ii supara sunt simptomele fizice ( colite, dureri de ceafa, lumbago, dureri in regiunea precordiala‌). Grija, suferinta fizica, ei le suporta cu barbatie, sunt obisnuiti cu ele. Anturajul lor este cel care, de cele mai multe ori, suporta mai putin bine si care ii indeamna sa ceara consultatii. Si atunci ei vin la cabinetul de psihoterapie cand sunt deprimati, epuizati si uzati de nelinistile lor neincetate. 
Multi dintre acesti mari anxiosi vor avea cel putin odata un episod depresiv.
Sursa:
http://www.teodora.com.ro

ANXIETATEA SOCIALĂ

 Fobia socială este, fără îndoială, cea mai spectaculoasă și cea mai invalidantă dintre toate formele de anxietate socială. Mecanismele ei nu sunt atât de diferite de cele care ne domină pe fiecare dintre noi în anumite momente.Care este diferență atunci? Cum se face că fobia socială e o boală în sensul puternic al cuvântului?

 O fobie este o teamă intensă irațională, de necontrolat, activată de anumite situații. Pentru cel care suferă de fobie, neplăcerea de a se întâlni cu obiectul fricii sale este atât de mare, încât el își organizează astfel viața încât să îl evite. Așadar, intensitatea reacției anxioase și strategiile de evitare deosebesc simpla teamă de o fobie adevărată. Puteți să nu iubiți păianjenii și să aveți sentimente dezagreabile dacă dormiți într-o casă veche în care știți că se găsesc păianjeni. Verificați doar dacă nu este vreun păianjen pe cearșaful dumneavoastră și îl striviți în eventualitatea în care s-ar găsi acolo, apoi va culcați ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dacă suferiți de o fobie de păianjeni, veți avea o sincopă la vederea primului picior  de păianjen din spatele unei bârne. Din această cauză nu veți accepta niciodată o invitație la țară la prieteni fără să vă fi interesat minuțios de prezența, sau nu, a insectelor sau fără a cere dezinsecția casei și prin împrejurimi.

 La fel este pentru fobiile sociale. Mica teamă pe care o aveți uneori când trebuie să vorbiți în public sau jena pe care o aveți când sunteți prezentat unui persoane importante sunt o versiune îndulcită a panicii violente care îl copleșește pe fobicul social imediat cum trebuie să înfrunte privirea, obligatoriu critică, a celuilalt.

            Această tulburare cuprinde între 2 și 4% din populație. Această boală reprezintă a treia patologie mentală după depresie și alcolism. Totuși fobia a fost mult timp necunoscută. Ea nu este încadrată decât din 1980 în DSM. De altfel, în mare parte, ca urmare a acestei recunoașteri oficiale,lucrările de cercetare în materie de epidemiologie și tratament s-au multiplicat. Într-adevăr contrar altor moduri de suferință psihică, fobia socială rămâne discretă. Ea nu duce la comportamente misterioase sau spectaculoase ca schizofrenia sau mânia. Ea nu deranjează ca anorexia. Ea nu determină comportamente agresive îndreptate spre celălalt, ca în paranoia, sau spre sine însuși, ca în depresie. Principala problemă a fobiei sociale este că trece neobservată, ca un copil prea cuminte și discret; mai târziu ne dăm seamă că nu sunt cuminți ci depresivi, că nu sunt discreți ci inhibați.

După ce semne putem recunoaște fobia socială?

          Fobicul are o teamă persistență de o situație sau mai multe în care este expus unei eventuale observări atente din partea celuilalt și se teme că va acționa umilitor sau stânjenitor. El evită deci aceste situații sau are o mare anxietate la apropierea lor. Această tendință de evitare interferează cu viața profesională și cu relațiile sociale obișnuite. Persoana recunoaște natura excesivă sau irațională a temerilor sale.

            Putem distinge forme specifice ale fobiei sociale. Ne temem de o situație particulară sau de formele mai generalizate. În primul caz, este aproape imposibil, de exemplu, de a mânca, a scrie, merge, lucra sub privirea celuilalt. Formele generalizate implică o atitudine globală de retragere, de evitare, care au consecințe socio-profesionale majore. În practică, diferența nu e atât de ușor de stabilit. Adesea este vorba de modul în care pacienții își prezintă problema.

 De fapt, ceea ce caracterizează în principal fobia socială este intensitatea emoțiilor. În apropierea unei situații de temut, pot apărea adevărate crize de panică.

 " În aceste cazuri, totul se prăbușește în jurul meu. Am impresia că orizontul se resuceste, că am capul invers, senzația groaznică că sunt în fundul unei pâlnii spre care se îndreaptă toate privirile. Inima mea bate de parcă ar vrea să iasă afară din piept. Aud toate zgomotele ca și cum ar fi amplificate de o instalație monstruoasă. Mâinile îmi tremură, genunchii se înmoaie."