Anorexia nervoasa

Anorexia nervoasa, chiar daca nu are incidenta depresiei,este tulburarea mentala cu cel mai ridicat risc de mortalitate la adolescenti.Dificultatea abordarii acestei tulburari provine din particularitatea sa de a se transforma intr-o moda in randul tinerilor. 
"Papusile Barbie" sunt din ce in ce mai mediatizate, promovandu-se o alternativa pentru adolescentele aflate in stadiul cautarii identitatii.
Persoana care sufera de anorexie, respinge in mod intentionat mancarea si are prea putin de-a face cu apetitul.Autoinfometarea prin respingerea,evitarea alimentelor si restrictia calorica este asociata in anorexia nervoasa cu unele comportamente compensatorii precum exercitiile fizice excesive,vomitismele autoinduse sau abuzul de laxative.Toate acestea sunt explicate printr-o teama intensa a persoanei de a se ingrasa, pe fondul unei perceperi distorsionate a propriului corp,care o determina pe acea persoana sa se vada ca fiind grasa, desi este subponderala.
Fata care dezvolta anorexie nervoasa poate sa inceapa sa petreaca mai mult timp singura,izolata, in camera sa.Acest comportament este comun printre copii de 10 ani care doresc sa isi manifeste independenta fata de parinti, dar in timp ce in mod tipic fetele leaga prietenii cu fete de aceeasi varsta, fata bolnava se distanteaza nu numai de parinti,ci si de colege.Retragerea sociala poate fi indiciul unei tulburari alimentare, dar poate fi si un simptom al depresiei.Spre deosebire de depresie, in care exista retragere, izolare sociala si lentoare in miscari, in anorexie fata devine mai activa fizic si constiincioasa la scoala.
Evolutia anorexiei este imprevizibila.Unele persoane se recupereaza spontan, fara tratament formal, din diverse motive:fie a acceptat sfaturile celor dragi, fie a constientizat ca ceea ce face nu e bine.
Insa, scapate de sub control,infometarea cronica si pierderea in greutate pot duce la deshidratare severa si dezechilibru electrolitic, caz in care se impune spitalizarea.
Tratamentul anorexiei nervoase este complex, in unele cazuri pacientele fiind spitalizate.
Obiectivele tratamentului psihologic in cazul anorexiei sunt:
-recuperarea greutatii
-reabilitarea obiceiurilor de alimentatie sanatoasa
-confruntarea cu problemele emotionale si lucrul cu familia.
Hipnoza poate fi utilizata pentru a ajuta pacienta sa isi dezvolte sentimentele de control al gandurilor si comportamentelor. Tehnicile de intarire a Eului fac parte din orice interventie hipnoterapeutica.
http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=3&sub=348

Despre depresie.

Depresia se instaleaza treptat in viata noastra si adesea glumim pe seama ei. Incepe ca lipsa de chef, o usoara lene, ca treptat sa duca la izolare, modificari ale poftei de mancare, modificari ale somnului si lipsa interesului pentru orice fel de activitate. Parerea despre noi este din ce in ce mai proasta si ni se pare ca, nu mai suntem in stare de nimic. Nu mai vedem nici o cale de a ne rezolva problemele, peisajul din jurul nostru devine alb negru, iar tristetea ne apasa din ce in ce mai tare. Credem ca suferinta e doar a noastra, insa ii afecteaza si pe cei din jur. Consolarile si incurajarile sunt fara rost, iar noi suntem din ce in ce mai convinsi ca viata nu mai merita traita.
http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=2&sub=367

Angajament pentru schimbare.

http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=0

Suferi si nu prea stii ce sa faci in acest sens. Ai de indurat poate o depresie cronica sau vreo tulburare de anxietate. Poate te lupti cu alcoolul in incercarea de a-ti innabusi durerea. Poate ca o relatie pe care o ai merge prost sau te intrebi daca viata merita traita. Poate esti una dintre milioanele de persoane care se simt pur si simplu blocate, neimplicate in viata, fara vitalitate, distante,obosite,amortite sau coplesite.
Daca lupti de ceva vreme, te-ai chinuit probabil cu diferite forme ale lui “de ce?”: “De ce nu pot trece peste asta?”, “De ce nu ma simt mai bine?”, “De ce mi se intampla mie?”, “De ce nu pot fi si eu normal?”.
Incoltit de durerea emotionala pe care o traiesti si de lupta pe care o duci impotriva ei, te poti simti ca si cand viata s-ar ingusta in jurul tau. Daca esti in conflict cu mintea ta, ce ar fi daca in loc sa incerci sa castigi, ai cunoaste o cale de iesire? Oare ar fi posibil?
Te invit sa examinezi nu doar punctul tau de vedere despre ce este durerea psihologica si cum opereaza ea, ci si despre natura propriei constiinte si chiar propriei identitati, mai exact, cine crezi ca esti. Nici o tema nu este prea simpla din moment ce pare necesar s-o abordam. Pune deoparte pentru moment ceea ce asteapta altii, ceea ce iti cere lumea din jur, ceea ce ti s-a spus de multa vreme ca ar fi adevarat si chiar ceea ce iti spune mintea.
Nu trebuie sa crezi ca va fi asa. Iti cer in schimb sa ramai deschis la aceasta posibilitate , raspunzand afirmativ la urmatoarea intrebare: in timp ce vei invata si trai noi experiente, vei fi dispus sa le utilizezi pentru a-ti imbunatati viata?Daca raspunsul este” Da”, suntem gata sa incepem!

Depresia între patimă și boală

Cuvântul depresie provine de la latinescul “depression”, care înseamnă “apăsare”. El semnifică dispoziția abătută, însoțită de apatie, vlăguire, evaluare descurajant-pesimistă a ceea ce se întâmplă.

 Această suferință e cunoscută omenirii din timpuri memoriale - poate chiar din timpul căderii din Rai. Crize de depresie sunt descrise adeseori în Vechiul Testament. Este suficient să-l amintim pe regele Saul, căruia îi ușurau deprimarea psalmii lui David. O stare psihică asemănătoare a descris-o și Hipocrate, numind-o melancolie.

 Depresia (cuvânt modern pentru deznădejde) este un fel de plictiseală având pricină în om, împreunată cu insuflarea pământească de a trăi după chipul lumii căzute. Insuflarea pamântescă îl face pe omul modern să încerce a construi raiul în lumea aceasta. Dar raiul artificial făcut de om se dovedește a fi mai curând o colivie artificială aurită ce ține duhul omului prizonier, în care omul este este închis ca o pasăre, fără altă alternativă decât disperarea pricinuită de lipsa libertății duhovnicești.

 În ziua de astăzi, depresia este o boală a civilizației contemporane cu cerințele ei exagerate față de om și cu suprasolicitările psihoemoționale care o însoțesc.

 Există chiar și un tip de tulburare depresivă numită depresie de epuizare. În literatura de specialitate se vorbește tot mai des de depresia existențială sau noogena, adică despre o formă de tulburare nevrotică ce este legată de pierderea sau absența sensului vieții.

            Tulburările depresive sunt un tovarăș nelipsit celor ce s-au împătimit de băutură, de narcotice. Adeseori, depresiile apar pe fondul stresurilor ori situațiilor traumatizante grave și prelungite. Uneori însă ele apar și fără cauze vizibile - în care caz este foarte important să se distigă apariția bolii.

 La baza sa duhovnicească, depresia nevrotică este o stare psihopatologică ce se dezvoltă în urma robirii sufletului omenesc de către patimile trândăvirii și întristării. Iar orice patimă este  și mai mult ațâțată de către demoni, care își află locaș în ea.

 Știința cunoaște multe lucruri despre apariția tulburărilor depresive, însă în mediul științific nu se acceptă să se vorbească despre păcat, în timp ce cauza a multor forme de depresie este tocmai păcatul, lucru despre care dau mărturie Sfinții Părinți și întreaga experiență ascetică a Ortodoxiei.

            Depresia este un semnal  generic prin care sufletul face cunoscută starea nenorocită în care se află. Ea nu este însă fericită întristare pentrui păcate, ci chin al sufletului nepocăit, căruia demonii îi șoptesc "totul merge post, nu mai ai în ce să nădăjduiești.."

 Nevroza depresivă începe cel mai des din pricina problemelor de viață. Omului i se înrăutățește dispoziția, nimic nu îl mai bucură, totul îl enervează, cade în trândăvie, întristare, descurajare, tot ce îl înconjură îi apare într-o lumina întunecată.

  Foarte des stările de acest fel apar fiindcă "viața nu a mers după pofta inimii" omului, fiindcă nu i s-au înfăptuit dorințele, fiincă a avut loc un conflict, fiindcă i-a fost adusă cutare sau cutare jignire.

 Precum spunea Cuviosul Serafim "fără necazuri nu este nici mântuire". Uneori este de ajuns o elementară convorbire cu ține însuți;" Oare trăiesc așa cum trebuie, fac totul așa cum îmi dictează conștiință ,ea? Oare mă întristez pentru ceea ce trebuie?"

 Este neapărată nevoie să ne rugăm dimineața și seara, să ne însemnăm cu semnul crucii înainte de culcare camera și patul, să bem aghiasmă și să stropim cu ea locuința, să citim Evanghelia, să-i chemăm în ajutor pe Sfinți și pe îngerul păzitor, să sfințim casa, să primim cu credință și pocăință Tainele Bisericii. Pe scurt, trebuie să trăim creștinește, și atunci întristarea și descurajarea ne vor părăsi.

 În zilele de amărăciune și în ceasurile de întristare, omul devine nepăsător față de multe mișcări pătimașe ale sufletului său. Onorurile, banii, plăcerile simțurilor trec pe planul doi. Dacă la bucurie își pierde rapid stăpânirea de sine, în schimb la nefericire, de voie, de nevoie își întoarce gândurile spre sine însuși, își conștientizează mai profound și mai bine păcătoșenia.

  Nici minciuna, nici clevetirea josnică, nici jignirile nu aduc bucurie sufletului. Dar dacă omul, și cu atât mai mult creștinul, este zdrobit cu desăvârșire de către ele și rămâne vreme îndelungată într-o stare de mâhnire sau, mai mult, într-o stare de deznădejde, plină de pierderea autocontrolului, a nădejdii în milă lui Dumnezeu și a credinței în sfințenia Purtării de grijă dumnezeiești, aceasta nu este nicidecum o dispoziție creștinească - este deja păcat. Și vicleanul atât așteaptă.

 Dacă a biruit depresia, și este vorba de o formă gravă a bolii, pot ajuta tratamentul prescris de medic ( administrare de preparate cu acțiune forte, regim de viață, poate chiar spitalizare).

            Altfel, trebuie să se înceapă cu rezolvarea conflictelor externe și interne (sufletești). Este vorba de problema personalității, și aceasta trebuie tratată cu precădere prin mijloace duhovnicești.

 Pentru omul ortodox, tratamentul acesta înseamnă lupta cu patimile, înaintare către Hristos pe calea răbdării, smereniei, nerăutații, dragostei.

Sunt recomandate și perioadele scurte de odihnă, comunicare rațională și folositoare pentru suflet cu semenii, aerul curat, somnul suficient.

Sursa: www.universqueen.com/psihoterapieortodoxa