Tulburarea de Personalitate Antisocială

Elemente de diagnostic

(conform DSM_IV 2000)

            Elementul esențial al tulburării de personalitate antisociale îl constituie un pattern pervasiv de desconsiderare și violare a drepturilor altora, care începe în copilărie sau precoce în adolescență și se continuă în perioada adultă.

             Acest pattern a fost denumit, de asemenea psihopatie,sociopatie sau tulburarea de personalitate dissocială. Deoarece impostura și manipularea sunt elemente centrale ale tulburării de personalitate antisociale, poate fi extreme de util să se integreze informația colectată din surse colaterale.

             Pentru a fi pus acest diagnostic, individul trebuie să aibă cel puțin etatea de 18 ani, precum și consecințe dăunătoare, un istoric de câteva simptome de tulburare de conduită, înainte de etatea de 15 ani. Tulburarea de conduită implică un pattern persistent și repetitiv de comportament în care drepturile fundamentale ale altora ori, și regulile și normele sociale corespunzătoare etății sunt violate. Comportamentele specifice caracteristice tulburării de conduită se încadrează într-una din următoarele categorii: agresarea oamenilor sau animalelor, distrugerea proprietății,impostura sau furtul, ori violarea gravă a regulilor.

      Patternul de comportament antisocial continuă în perioada adultă. Indivizii cu tulburare de  personalitate antisocială nu reușesc să se conformeze normelor sociale referitoare la comportamentul legal. Ei pot comite în mod repetat acte care sunt motive de arest( fie că sunt arestați sau nu), cum ar fi: distrugerea proprietății,vexarea altora, furtul ori practicarea unor profesii ilegale.

        Persoanele cu această tulburare desconsideră dorințele , drepturile sau sentimentele altora. Ei înșală și manipulează frecvent pe alții în scopul obținerii unui profit personal sau al plăcerii. Mint în mod repetat,fac uz de alibiuri, escrochează pe alții ori simulează. Un pattern de impulsivitate poate fi manifestat prin încapacitatea de a face planuri dinainte. Deciziile sunt luate sub imperiul momentului , fără un plan anume și fără a lua în considerație eventualele consecințe pentru sine și pentru alții; aceasta poate duce la schimbări bruște de serviciu, de domiciliu sau de relații.

       Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială tind a fi iritabili și agresivi și se pot angaja în mod repetat în lupte corp la corp ori comit acte de agresivitate corporală (inclusiv baterea soției sau copilului). Actele agresive, care sunt necesare pentru a se apăra pe sine sau pe oricare altul, nu sunt considerate a fi o probă pentru acest item. Acești indivizi manifestă, de asemenea, o desconsiderare necugetată față de siguranța lor sau a altora. Aceasta se evidențiază prin comportamentul lor la conducerea unui vehicul ( depășiri de viteză repetate,condus în timp ce sunt intoxicați, accidente multiple).Ei se pot angaja în comportamente sexuale sau în uzul unei substanțe care are un risc crescut de consecințe dăunătoare. Pot neglija sau nu reușesc  să aibă grijă de un copil, ori pun copilul în pericol. Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială tind,de asemenea a fi iresponsabili în mod constant și extrem. Comportamentul iresponsabil în muncă poate fi indicat prin perioadele semnificative  de stat fără serviciu în disprețul unor oportunități de serviciu disponibile, ori prin abandonarea mai multor servicii fără a avea un plan realist de a obține un alt serviciu. De asemenea, poate exista un pattern de absențe repetate de la lucru care nu sunt explicate printr-o maladie, fie a lor înșiși, fie în familia lor. Iresponsabilitatea financiară este indicată prin acte ca neachitarea datoriilor, încapacitatea de a oferi copilului suport ori încapacitatea de a susține alți membrii în mod regulat.

     Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială au foarte puțină remușcare pentru consecinețle actelor lor . Ei pot fi indiferenți ori oferă o justificare superficială pentru faptul de afi vătămat, maltratat ori furat de la cineva (de ex.”nedreptatea vietii”, “perdanții merită să piardă”). Acești indivizi pot blama victimele pentru că ar fi nebune, neajutorate ori că își merită soarta. Ei pot minimaliza consecințele vătămătoare ale faptelor lor , ori manifestă pur și simplu o indiferență totală. În general, sunt incapabili să compenseze ori să plătească daune pentru comportamentul lor. Ei pot crede că toată lumea refuză să îi ajute și că cineva trebuie să se oprească de la nimicuri spre a evita să nu fie lăsat în pace.

       Comportamentul antisocial nu trebuie să apară exclusiv în cursul schizofreniei sau al unui episod maniacal.

  

Tulburarea de Personalitate Schizotipală

Elemente de diagnostic

(conform DSM_IV 2000)

                 Elementul esențial al tulburării de personalitate schizotipale îl constituie un pattern pervasiv de deficite sociale și interpersonale, manifestat printr-un discomfort acut în relații și reducerea capacității de a avea relații strânse, precum și prin distorsiuni cognitive și de percepție, și excentricități de comportament. Acest pattern începe precoce în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.

             Indivizii cu tulburare de personalitate schizotipală au adesea idei de referință (adică interpretări incorecte ale incidentelor casuale și evenimentelor externe, ca având o semnificație particulară și insolită anume pentru persoana respectivă). Acestea trebuie să fie distinse de ideile delirante de referință, în care credințele sunt susținute cu convingere delirantă. Acești indivizi pot fi superstițioși sau preocupați de fenomene paranormale, care sunt dincolo de normele subculturii lor. Ei pot crede că au puteri speciale de a intui evenimentele înainte ca acestea să survină, ori de a citi gândurile altora. De asemenea, ei pot crede că au un control magic asupra altora, care poate fi implementat direct (de ex. convingerea că soția a scos câinele la plimbare, este rezultatul direct al gândului că așa ceva trebuia făcut cu o oră mai înainte) ori indirect, prin complianță la ritualuri magice (de ex. merge pe lângă un anumit obiect de trei ori pentru a avita un deznodământ prejudiciant). Pot fi prezente tulburări de percepție (de ex.a simți că este prezentă o altă persoană ori auzirea unei voci care-i murmură numele.) Limbajul lor poate include expresii și construcții inuzuale sau idiosincratice. Limbajul este adesea dezlânat, digresiv sau vag, dar fără deraiere sau incoerență reală. Răspunsurile pot fi, fie extrem de concrete, fie extrem de abstracte, iar cuvintele sau conceptele sunt utilizate uneori de o manieră insolită (de ex. persoana poate afirma că nu era prea”comunicativă” la serviciu).

             Indivizii cu această tulburare sunt adesea suspicioși și pot avea ideație paranoidă (de ex., cred că colegii de serviciu intenționează să le submineze reputația în fața șefului). De regulă, ei nu sunt capabili să parcurgă întreaga gamă de afecte și de semnalizare interpersonală necesară relațiilor de succes și de aceea par a interacționa cu alții în mod necorespunzător, rigid sau cu reținere. Acești indivizi sunt considerați  adesea a fi bizari sau excentrici din cauza manierismelor insolite și a modului neglijent de a se îmbrăca cu articole care nu se prea “asortează”, ca și a inatentiei față de convențiile sociale uzuale (de ex., persoana evită contactul vizual, poartă o îmbrăcăminte pătată de cerneală și rău asortată și este incapabilă să între în persiflare reciprocă cu colaboratorii.

             Indivizii cu tulburare de personalitate schizotipală experimentează relaționarea interpersonală ca problematică și sunt incomodați de prezența altor oameni. Deși își pot exprima tristețea în legătură cu lipsa lor de relații, comportamentul lor sugerează o dorință redusă de contacte intime. Drept urmare, ei nu au nici un fel de amici sau confidenți ori au foarte puțini,alții decât o rudă de gradul I. Sunt anxioși în situații sociale, în special în cele care implică persoane nonfamiliare. Ei interacționează cu alți oameni când nu au încotro, dar preferă  să țină în ei înșiși pentru că simt că sunt diferiți și că nu se pot acomoda cu aceștia. Anxietatea lor socială nu este ușor de înlăturat, chiar când petrec mai mult timp împreună sau devin mai familiari cu alți oameni, deoarece anxietatea lor tinde a fi asociată cu suspiciuni referitoare la intențiile acestora. De exemplu, când participă la un banchet, individul cu tulburare de personalitate schizotipală nu va devein mai relaxat pe măsură ce trece timpul ci, din contră, poate deveni mai tensionat și mai suspicios.

             Tulburarea de personalitate schizotipală nu trebuie să fie diagnosticată, dacă patternul de comportament survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu probleme psihotice, al unei tulburări psihotice ori ale unei tulburări de dezvoltare pervasive.

  

Tulburarea de Personalitate Schizoidă

Elemente de diagnostic

(conform DSM_IV 2000)

                 Elementul esențial al tulburării de personalitate schizoidă îl constituie un pattern pervasiv de detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de exprimare a emoțiilor în situații interpersonale. Acest pattern începe precoce în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.

             Indivizii cu tulburare de personalitate schizoidă par a fi lipsiți de dorință de intimidate, par indiferenți la oportunitățile de a dezvolta relații strânse și nu par a procura multă satisfacție din a fi membru al unei familii ori al unui grup social. Ei preferă să-și petreacă timpul singuri, mai curând decât cu alții. Adesea par a fi izolați social sau œ”singuratici” și aproape întotdeauna aleg activități sau hobbiuri solitare care nu comportă interacțiune cu alții .Preferă sarcini mecanice sau abstracte, cum ar fi jocurile pe computer sau matematice. Pot manifesta puțin interes pentru a avea relații sexuale cu alte persoane, și nu le face plăcere decât foarte puține sau nici un fel de activități. Există de regulă o capacitate redusă de a gusta plăcerea din experiențe senzoriale, corporale sau interpersonale, cum ar fi o plimbare pe plajă în asfințit, ori a avea un raport sexual. Acești indivizi nu au amici sau confidenți apropiați, cu excepția posibilă a unei rude de gradul I.

            Indivizii cu tulburare de personalitate schizoidă, par adesea indiferenți la aprobare sau critică din partea altora și nu par a fi deranjați de ceea ce pot gândi alții despre ei. Ei pot să nu realizeze subtilitățile normale ale interacțiunilor sociale și adesea nu răspund în mod adecvat semnalelor sociale, astfel că par inapți din punct de vedere social ori superficiali și cufundați în propriile gânduri. Prezintă de regulă o “amabilitate” exterioară fără reactivitate emoțională vizibilă și, rar, expresii faciale sau gesturi de răspuns, cum ar fi zâmbetul sau înclinarea capului. Ei afirmă că experimentează rar emoții puternice, cum ar fi furia și bucuria. Adesea prezintă un afect coarctat și par a fi reci și distanți. Însă, în acele circumstanțe insolite, în care acești indivizi devin, cel puțin temporar, plăcuți în a se revela lor înșiși, ei pot recunoaște că au sentimente care dor, legate în special de interacțiunile sociale.

             Tulburarea de personalitate schizoidă nu trebuie să fie diagnosticată, dacă patternul de comportament survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice ori al unei tulburări de dezvoltare pervasive sau dacă este datorată efectelor fiziologice directe ale unei condiții neurologice sau ale altei condiții medicale generale.

             Tulburarea de personalitate schizoidă poate avea o prevalență crescută la rudele indivizilor cu schizofrenie sau cu tulburare de personalitate scizotipala.

  

Tulburarea de Personalitate Paranoidă

 Elemente de diagnostic(conform DSM-IV-TR 2000)

            Elementul esențial al tulburării de personalitate paranoid îl constituie un pattern de neâncredere și suspiciune pervasivă față  de alții,  astfel că intențiile acestora sunt interpretate ca răuvoitoare. Acest pattern începe în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.

             Indivizii cu această tulburare presupun că alți oameni îi vor exploata, leza sau înșela, chiar dacă nu există nici o probă care să susțină această presupunere. Ei suspectează, pe baza a foarte puține date ,ori fără nici o probă, că alții complotează contra lor și-i pot ataca brusc, oricând și fără motiv. Simt adesea că au fost profund și irevocabil prejudiciați de o altă persoană sau , chiar când nu există nici o probă obiectivă pentru aceasta. Ei sunt preocupați de dubii nejustificate referitoare la loialitatea și corectitudinea amicilor și asociaților lor, ale căror acțiuni sunt scrutate continuu pentru demonstrarea intențiilor ostile. Orice abatere percepută de la corectitudine și loialitate servește la susținerea supozițiilor lor fundamentale. Ei sunt atât de surprinși când un amic sau asociat le arată loialitate, că nu le vine să creadă aceasta. Când se află în dificultate, se așteaptă ca amicii sau asociații lor să-i atace sau să-i ignore.

            Indivizii cu această tulburare refuză să aibă încredere sau să fie mai apropiați de alții pentru că se tem că informațiile pe care le împărtășesc altora vor fi utilizate contra lor. Ei vor refuza să răspundă la întrebările referitoare la persoana lor, spunând că informația cerută este o o ”chestiune personală”. Văd semnificații degradante sau amenințătoare în cele mai benigne  remarci sau evenimente. De exemplu, un individ cu această tulburare poate interpreta fals o eroare inocentă a unui vânzător dintr-un magazin, drept tentativă deliberată de a nu-i da restul . Complimentele sunt adesea interpretate eronat . Pot vedea o ofertă de ajutor, drept o critică a faptului că ei nu fac suficient de bine ceea ce trebuie să facă.

             Indivizii cu această tulburare poartă tot timpul pică și nu uită insultele, injuriile ori ofensele pe care cred că le-au primit. Ofense minore dau naștere la ostilități majore, sentimentele de ostilitate persistând mult timp. Pentru că ei sunt tot timpul atenți la intențiile prejudiciante ale altora, foarte adesea ei simt că persoana sau reputația lor a fost atacată ori că au fost ofensați într-un mod oarecare. Sunt prompți în a contraataca sau în a reacționa coleros la insultele percepute.

  Persoanele cu această tulburare pot fi geloase patologic, suspectând adesea partenerul de viață, de infidelitate, fără nici un motiv. Pot strânge ”probe” banale și circumstanțiale pentru a-și susține convingerile de gelozie. Subiecții doresc să mențină un control complet asupra relațiilor intime spre a evita să fie înșelați, și se întreabă și se frământă tot timpul în legătură cu locurile unde se află,cu acțiunile, intențiile și fidelitatea soției (soțului) .

             Tulburarea de personalitate paranoidă nu trebuie să fie diagnosticată dacă patternul de comportament survine exclusive în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, sau dacă se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții neurologice, ori alte condiții medicale generale.

 Prevalență:

             Prevalența tulburării de personalitate paranoidă a fost raportată de a fi 0,5%- 2,5% în populația generală, de 10%- 30% printre cei din unitățile psihiatrice cu internare la pat și 2%-10% printre cei din clinicile de sănătate mentală cu pacienți ambulatori.

 Pattern familial:

             Există unele probe de prevalență crescută a tulburărilor de personalitate paranoidă printre rudele probanzilor cu schizofrenie cronică și de o relație familială mai specifică cu tulburarea delirantă, tip persecuție.

  

Tulburările de personalitate

 O tulburare de personalitate este un pattern durabil de experiență internă și de comportament care deviază considerabil de la cererile culturii individului, este pervasiv și inflexibil, are debutul în adolescență sau precoce în perioada adultă, este stabil în cursul timpului și duce la detresă sau deteriorare. Tulburările de personalitate incluse în această secțiune sunt menționate mai jos.

             Tulburarea de personalitate paranoidă este un pattern de neâncredere și suspiciune, intențiile altora fiind interpretate ca răuvoitoare.

             Tulburarea de personalitate schizoidă este un pattern de detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de expresie emoțională.

             Tulburarea de personalitate schizotipală este un pattern de discomfort acut în relațiile intime, de distorsiuni cognitive sau perceptual și excentricități de comportament.

             Tulburarea de personalitate antisocială este un pattern de desconsiderare și de violare a drepturilor altora.

             Tulburarea de personalitate borderline este un pattern de instabilitate în relațiile personale, imaginea de sine și afectele, și de impulsivitate marcată.

             Tulburarea de personalitate histrionică este un pattern de emoționalitate excesivă și de căutare a atenției.

             Tulburarea de personalitate narcisistică este un pattern de grandoare, necesitate de admirație și lipsă de empatie.

             Tulburarea de personalitate evitantă este un pattern de inhibiție socială, de sentimente de inadecvare și de hipersensibilitate la evaluarea negativă.

             Tulburarea de personalitate dependentă este un pattern de comportament submisiv și de aderență în legătură cu necesitatea excesivă de a fi protejat de cineva.

             Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă este un pattern de preocupare de ordine, perfecționism și control.

             Tulburarea de personalitate fără altă specificație.

            În tulburările de personalitate paranoidă,schizoidă și schizotipală indivizii apar adesea ca bizari sau excentrici.

 În tulburările de personalitate antisocială,borderline, histrionică și narcisistică, indivizii apar adesea ca teatrali, emoționali ori extravaganți.

 În tulburările de personalitate evitantă, dependentă și obsesiv-compulsivă, indivizii apar adesea ca anxioși și fricoși.

 Trăsăturile de personalitate sunt patternuri durabile, de percepere, relaționare, și gândire despre ambianță și sine însuși, care sunt manifestate într-o gamă largă de contexte sociale și personale. Numai când trăsăturile de personalitate sunt inflexibile și dezadaptative, și cauzează deteriorare funcțională sau detresă subiectivă semnificativă,constituie tulburări de personalitate. Elementul esential al unei tulburări de personalitate îl constituie un pattern durabil de experiență internă și de comportament care deviază considerabil de la cerințele culturii individului și se manifestă în cel puțin două din următoarele domenii: cunoaștere, afectivitate, funcționare interpersonală ori control al impulsului.