Sunt gata să mă schimb

Sunt gata să mă schimb. Sunt gata să mă eliberez de credințe vechi și negative. Ele sunt gânduri care îmi stau în cale. Noile mele gânduri sunt constructive și mă împlinesc.

 Sunt pregătit(ă) să mă eliberez. Îi eliberez pe ceilalți să experimenteze orice are însemnătate pentru ei, iar eu sunt liber(ă) să creez ceea ce are însemnătate pentru mine.

            Pot elibera trecutul și pot ierta pe toată lumea. Mă eliberez pe mine însumi(însămi) și pe toată lumea din viața mea de rănile trecute. Toți suntem liberi să înaintăm spre noi și glorioase experiențe.

 Trecutul s-a dus. Aceasta este o nouă zi, una pe care n-am mai trăit-o niciodată. Mă aflu în prezent și mă bucur de fiecare clipă.

 Sunt  dispus(ă) să iert.Mă eliberez de trecut, iertându-mă pe mine și iertându-i pe ceilalți. Iertarea este răspunsul la aproape toate problemele. Iertarea este un dar pentru mine. Iert și mă eliberez.

            Nu există vină. Mă eliberez de nevoia de a învinovăți pe cineva, inclusiv pe mine însumi(însămi).

            Toți facem tot ce putem mai bine cu înțelegerea, cunoștințele și conștiința pe care le avem.

 Văd cu claritate. Sunt gata să iert. Aduc viziunii mele iubire și privesc cu compasiune și înțelegere. Înțelegerea mea clară e reflectată în lumea mea exterioară.

            Puterea se află în momentul prezent. Trecutul s-a dus și nu are nici o putere asupra mea. Pot începe să fiu liber(ă) în acest moment. Gândurile de astăzi îmi creează viitorul. Sunt la conducere. Îmi recapăt acum puterea. Sunt în siguranță și sunt liber(ă).

 Aleg echilibrul, armonia, și pacea, și le exprim în viața mea.

  

Depresia între patimă și boală

Cuvântul depresie provine de la latinescul “depression”, care înseamnă “apăsare”. El semnifică dispoziția abătută, însoțită de apatie, vlăguire, evaluare descurajant-pesimistă a ceea ce se întâmplă.

 Această suferință e cunoscută omenirii din timpuri memoriale - poate chiar din timpul căderii din Rai. Crize de depresie sunt descrise adeseori în Vechiul Testament. Este suficient să-l amintim pe regele Saul, căruia îi ușurau deprimarea psalmii lui David. O stare psihică asemănătoare a descris-o și Hipocrate, numind-o melancolie.

 Depresia (cuvânt modern pentru deznădejde) este un fel de plictiseală având pricină în om, împreunată cu insuflarea pământească de a trăi după chipul lumii căzute. Insuflarea pamântescă îl face pe omul modern să încerce a construi raiul în lumea aceasta. Dar raiul artificial făcut de om se dovedește a fi mai curând o colivie artificială aurită ce ține duhul omului prizonier, în care omul este este închis ca o pasăre, fără altă alternativă decât disperarea pricinuită de lipsa libertății duhovnicești.

 În ziua de astăzi, depresia este o boală a civilizației contemporane cu cerințele ei exagerate față de om și cu suprasolicitările psihoemoționale care o însoțesc.

 Există chiar și un tip de tulburare depresivă numită depresie de epuizare. În literatura de specialitate se vorbește tot mai des de depresia existențială sau noogena, adică despre o formă de tulburare nevrotică ce este legată de pierderea sau absența sensului vieții.

            Tulburările depresive sunt un tovarăș nelipsit celor ce s-au împătimit de băutură, de narcotice. Adeseori, depresiile apar pe fondul stresurilor ori situațiilor traumatizante grave și prelungite. Uneori însă ele apar și fără cauze vizibile - în care caz este foarte important să se distigă apariția bolii.

 La baza sa duhovnicească, depresia nevrotică este o stare psihopatologică ce se dezvoltă în urma robirii sufletului omenesc de către patimile trândăvirii și întristării. Iar orice patimă este  și mai mult ațâțată de către demoni, care își află locaș în ea.

 Știința cunoaște multe lucruri despre apariția tulburărilor depresive, însă în mediul științific nu se acceptă să se vorbească despre păcat, în timp ce cauza a multor forme de depresie este tocmai păcatul, lucru despre care dau mărturie Sfinții Părinți și întreaga experiență ascetică a Ortodoxiei.

            Depresia este un semnal  generic prin care sufletul face cunoscută starea nenorocită în care se află. Ea nu este însă fericită întristare pentrui păcate, ci chin al sufletului nepocăit, căruia demonii îi șoptesc "totul merge post, nu mai ai în ce să nădăjduiești.."

 Nevroza depresivă începe cel mai des din pricina problemelor de viață. Omului i se înrăutățește dispoziția, nimic nu îl mai bucură, totul îl enervează, cade în trândăvie, întristare, descurajare, tot ce îl înconjură îi apare într-o lumina întunecată.

  Foarte des stările de acest fel apar fiindcă "viața nu a mers după pofta inimii" omului, fiindcă nu i s-au înfăptuit dorințele, fiincă a avut loc un conflict, fiindcă i-a fost adusă cutare sau cutare jignire.

 Precum spunea Cuviosul Serafim "fără necazuri nu este nici mântuire". Uneori este de ajuns o elementară convorbire cu ține însuți;" Oare trăiesc așa cum trebuie, fac totul așa cum îmi dictează conștiință ,ea? Oare mă întristez pentru ceea ce trebuie?"

 Este neapărată nevoie să ne rugăm dimineața și seara, să ne însemnăm cu semnul crucii înainte de culcare camera și patul, să bem aghiasmă și să stropim cu ea locuința, să citim Evanghelia, să-i chemăm în ajutor pe Sfinți și pe îngerul păzitor, să sfințim casa, să primim cu credință și pocăință Tainele Bisericii. Pe scurt, trebuie să trăim creștinește, și atunci întristarea și descurajarea ne vor părăsi.

 În zilele de amărăciune și în ceasurile de întristare, omul devine nepăsător față de multe mișcări pătimașe ale sufletului său. Onorurile, banii, plăcerile simțurilor trec pe planul doi. Dacă la bucurie își pierde rapid stăpânirea de sine, în schimb la nefericire, de voie, de nevoie își întoarce gândurile spre sine însuși, își conștientizează mai profound și mai bine păcătoșenia.

  Nici minciuna, nici clevetirea josnică, nici jignirile nu aduc bucurie sufletului. Dar dacă omul, și cu atât mai mult creștinul, este zdrobit cu desăvârșire de către ele și rămâne vreme îndelungată într-o stare de mâhnire sau, mai mult, într-o stare de deznădejde, plină de pierderea autocontrolului, a nădejdii în milă lui Dumnezeu și a credinței în sfințenia Purtării de grijă dumnezeiești, aceasta nu este nicidecum o dispoziție creștinească - este deja păcat. Și vicleanul atât așteaptă.

 Dacă a biruit depresia, și este vorba de o formă gravă a bolii, pot ajuta tratamentul prescris de medic ( administrare de preparate cu acțiune forte, regim de viață, poate chiar spitalizare).

            Altfel, trebuie să se înceapă cu rezolvarea conflictelor externe și interne (sufletești). Este vorba de problema personalității, și aceasta trebuie tratată cu precădere prin mijloace duhovnicești.

 Pentru omul ortodox, tratamentul acesta înseamnă lupta cu patimile, înaintare către Hristos pe calea răbdării, smereniei, nerăutații, dragostei.

Sunt recomandate și perioadele scurte de odihnă, comunicare rațională și folositoare pentru suflet cu semenii, aerul curat, somnul suficient.

Sursa: www.universqueen.com/psihoterapieortodoxa

  

Ascultă-ți pielea

       Mintea și corpul funcționează ca un tot și când suntem sănătoși și când suntem bolnavi. Din moment ce nu pot fi considerate entități distincte, tratarea uneia și ignorarea celeilalte duce adesea la eșec. O abordare terapeutică ce le include pe amândouă este aproape întotdeauna necesară în cazul majorității bolilor dermatologice cronice.Tratamentul ar trebui îndreptat nu numai către piele, ci și către pacient ca un întreg  minte- corp. O persoană nu poate fi împărțită în componente organice și psihice pentru tratament separat. Anumite boli cutanate ar trebui, în mod obiectiv tratate că fiind adaptări dinamice și fluctuante la stresul la care un pacient este expus din exterior dar și din interior.
  Psihoterapia este o metodă eficientă de tratament, atunci când este folosită de către terapeuți calificați.Folosirea gândirii psihologice în tratamentul bolilor dermatologice și al alergiilor le permite terapeuților să obțină rezultate mult peste cele oferite doar de către terapia organică.
  Acneea este o dermatoză care se manifestă prin inflamarea foliculului firului de păr și sebaceelor.Fiind doar o dermatoză, acneea are legătură cu pielea, adică cu bariera cu lumea exterioară. Rolul social al pielii este fundamental pentru că participă direct la tipul și modul de relaționare pe care-l avem cu lumea înconjurătoare.
      Acneea juvenilă se manifestă în cea mai mare parte a timpului pe față.Ori, ce reprezintă fața? Reprezintă identitatea, imaginea care se vede sau pe care o avem de sine. Problemele generale ale chipului ne vorbesc prin urmare de o problemă a identității, o dificultate de a accept ceea ce avem sau credem  că avem. Acneea, roșeața sunt mijloace de exprimare a dificultăților de a accepta această față, fie pentru că ne displace, fie că e prea frumoasă și atrage mai mult decât ne dorim. Acneea juvenilă apare în adolescență chiar când această perioadă a vieții este cea în care copilul își fixează reperele afective față de lumea exterioară, dincolo de structura familială. Este perioada maturizării sexuale. Hormonii care contribuie la acestă transformare sunt secretați în cantitate mare. Acneea este semnul îndoielii asupra propriei persoane. Timiditatea, teama de ceilalți, de propria privire, de judecata proprie se exprimă prin toate ușile, adică porii. Ea se îngrașă pentru ca lucrurile și agresiunile reale sau imaginare, să alunece pe ea. Dar o fortăreață asaltată se sufocă adesea cu resturi și rămășițe. Porii pielii sunt plini de toxine și se inflamează, emoțiile reținute putrezesc terenul. Acneea se instalează, și exprimând ce se întâmplă poate genera un sindrom negativ, pentru că persoana care se vede astfel desfigurată în oglinda proprie, riscă să se teamă și mai mult de sine agravând astfel procesul.

Autosugestii pozitive- voi fi plin/ă de energie!

Ziua de azi e ce  mai bună pentru a începe să-ți folosești inconștientul cu maximum de eficiență. Autosugestia, ideile forță din acest articol sunt realizate astfel încât să pătrundă adânc în inconștientul tău și să pună în mișcare resursele miraculoase ale minții tale.

 Afirmațiile pozitive sunt un instrument eficient pentru reprogramarea inconștientului.Mintea poate trece  în acest fel de la gânduri negative la gânduri pozitive. Totodată, autosugestiile pot modifica starea emoțională. Efectul acestora asupra inconștientului se realizează prin repetarea lor de mai multe ori, dimineața sau seara. Spuse cu voce tare, au un impact și mai mare.

Citește atent și rar afirmațiile de mai jos cu voce tare:

 

Forțele îmi cresc zi de zi!

Mă simt din ce în ce mai plin/ă de de energie!

Energia mea se manifestă, fără a slăbi, de dimineața până seara, iar eu mă simt plin/ă de forță!

Mă simt în largul meu, indiferent de activitatea pe care trebuie să o desfășor!

Simt cum îmi pot canaliza energia spre orice activitate pe care doresc să o fac!

Voința mea este din ce în ce mai puternică!

Pe zi ce trece, voința mea devine și mai puternică!

Ai citit câteva sugestii pozitive. Citește și recitește aceste rânduri de mai multe ori pe zi, cu voce tare. Te vor ajuta să-ți păstrezi buna dispoziție și tonusul psihologic,să fii eficient(ă) și să elimini stresul. Tu decizi dacă vrei să fii fericit(ă) sau deprimat(ă). Folosirea acestor autosugestii este ca și cum ai apăsa pe butonul de pornire al stării de bine.

 

INTUIȚIA

           Nu suntem obișnuiți să vorbim despre intuiție. Este unul dintre cele mai puțin cunoscute simțuri ale noastre și poate cele mai ignorate.
 Este un simț subtil, unul dintre cele mai sensibile, dar și cel mai ascuns dintre ele, cel mai necunoscut dar și cel mai risipit. Intuiția se numără printre resursele noastre invizibile, este foarte puțin cultivată, însă prezentă la mult mai multe persoane decât am fi tentați să credem. Educația pe care o primim ne învață puține lucruri despre intuiție, care este privită cu neâncredere și nu este considerată a fi demnă de acceptare necondiționată. Este văzută ca un factor aleatoriu și adeseori este ignorată , neânțeleasă și respinsă. Intuiția este legată de o sensibilitate aparte, care ne ajută să ascultăm, să vedem, să simțim mai ales acele fenomene, intuiții, premoniții care le scapă de obicei majorității oamenilor.
          Ţi s-a întâmplat vreodată ca din senin să ai senzaţia că ceva urmează să se întâmple şi chiar să devină realitate? Ei bine, acesta este glasul intuiţiei care, dacă înveţi să-l asculţi, te va ajuta în multe situaţii. Te gândeşti probabil că „cel de-al şaselea simţ" este un apanaj al femeilor sau că doar o categorie restrânsă de persoane are acest dar înnăscut. Însă cercetătorii te contrazic şi spun că toţi avem o latură intuitivă, mai mult sau mai puţin dezvoltată, dar că nu oricine ştie să o folosească. De altfel, multe persoane n-au idee cât de puternică este capacitatea lor de intuiţie. Iar atunci când devin conştienţi de ea, aceştia pot lua mai uşor decizii, pot anticipa un pericol şi devin mai comunicativi
  “œSimteam într-un mod ciudat că acel proiect nu este bun pentru mine și nu am știut să mă definesc și să îmi respect sentimentele. Câteva luni mai târziu am constatat cu părere de rău că ar fi trebuit să am încredere în intuiția mea.”
       Intuiția înseamnă să depășești granițele cunoscutului, să intri într-un spațiu unde fiecare lucru e la locul lui, precum bucățile  unui puzzle care nu așteaptă decât privirea sau ascultarea noastră pentru a se reasambla. Intuiția înseamnă să te apropii mai mult de tine însuți și de celălalt și să intrii într-un univers armonios. Intuiția este o formă de cunoaștere spontană a ceea ce se întâmplă, o manifestare a imprevizibilului, o pasarelă care asigură trecerea dinspre necunoscut spre ceva cunoscut .Este ca și cum intuiția ar fi un canal prin care se transmite manifestarea haotică sau aleatorie a unuia dintre simțurile noastre pentru a permite stabilirea unei legături , a unei ancore care să ne lege de anumite posibilități care pot încolți în imensa forfotă a vieții.
  Ca urmare intuițiile n-ar trebui privite că ceva accidental sau excepțional ci ca pe o dovadă a unor structuri interioare de care am putea beneficia permanent prin îmbunătățirea relației cu propria ființă în general și cu partea ei energetică de dincolo de spațiul mental emoțional
  Poate că ar trebui să acordăm mai mult loc intuiției acceptând să înțelegem semnele subtile, limbajul silențios prin care încearcă să ni se dezvăluie.
         În lumea reală a vieții nimic nu este plictisitor, neinteresant, previzibil. Acesta este și motivul pt care cei ce trăiesc aproape de stucturile lor subtile sunt invariabili originali, atrăgători sau cel putin surprinzători.

Tratamentul obezității prin hipnoză

 Obezitatea presupune nu numai deprinderi de alimentație incorecte, ci se întemeiază pe conflicte, traume sau fixații de natură psihologică. La toate acestea se adaugă de foarte multe ori o serie de beneficii secundare mai mult sau mai puțin observabile, dar neconștientizate (comoditate, victimizare, menținerea unor relații disfuncționale din teamă de schimbare, din teamă de integrare socială sau relațională etc.).Atunci când aceste beneficii sunt mai importante decât inconvenientele aduse de obezitate cel în cauza nu va aduce schimbări decât la suprafață și de scurtă durată.

 Persoanele care folosesc hipnoterapia pentru slăbit nu doar că pierd în greutate mai repede decât alții, ba chiar se simt minunat făcând asta, deoarece nu suferă din cauza unor efecte secundare generate de diete.

                 Procedura presupune hipnotizarea persoanei care are probleme cu greutatea,acesteia dândui-se sugestii potrivite nevoilor ei. Sugestiile folosite se referă fie la modificarea imaginii corporale, fie la excluderea unor alimente periculoase. Folosesc de asemenea hipnoza pentru a depista momentele traumatice care stau la baza simptomelor de natură alimentară, conflictele interne care blochează înaintarea în tratament sau temerile inconștiente de la vârste foarte mici care-l afectează pe client sau îi mențin o fixație în "stadiul oral" (Freud)

                Hipnoza acționează în subconștient și ne ajută să ne motivăm pentru a slăbi, pentru a ține un regim sau a avea în general o viață sănătoasă. Măsura în care terapia prin hipnoză este sau nu eficientă depinde numai și numai de încrederea pe care pacientul o are în această practică. Dacă vei crede că prin hipnoză poți afla cauzele exacte care te fac să mănânci în exces și că o data ce le cunoști poți lupta împotriva lor, înseamnă că hipnoza va avea efect asupra ta. Practic terapia prin hipnoză este de fapt auto-sugestie.  In cadrul unei ședințe de hipnoză, terapeutul te va ajuta să descoperi care sunt punctele tale slabe și care sunt obiceiurile nesănătoase, mai ales cele de care nu ești conștientă, care te impiedică să slăbești. O dată identificate aceste puncte problematice, prin intermediul hipnozei ți se va induce puterea de a le depăși. De exemplu, dacă te îngrași pentru că mănânci extrem de multe dulciuri, prin intermediul hipnozei poți fi convinsă că de fapt dulciurile nu îți plac atât de mult și vei înceta să le mai consumi în cantități industriale. Prin intermediul hipnozei ți se insuflă o atitudine pozitivă față de tot ceea ce înseamnă silueta ta.

  De ce hipnoză și nu alt fel de terapie? Pentru că prin hipnoză îți e mai ușor să treci peste obstacole, totul petrecându-se la un alt nivel.In transă, o sugestie este mai bine primită decat in stare constientă. Dacă erai într-o ședință de terapie normală puteai să argumentezi minute în șir că nu e atât de rău să mănânci dulciuri, că oricum nu prea mănânci altceva, că de fapt nu de la asta te îngrași etc .

 Hipnoza te ajută atunci când te simți incapabilă și neputincioasă în fața lucrurilor pe care știi foate bine că ar trebui să le faci sau să nu le faci. Știi bine că nu trebuie să mănânci seara dar o faci oricum, deși ți-ai promis de atâtea ori că nu mai mănânci după ora 6? Hipnoza te poate ajuta în acest sens. Până la urmă, slăbitul și ideea noastră despre siluetă provine din psihic, din imaginile care ne-au fost întipărite în minte despre femeile slabe, urmărind filme și citind reviste. 

            Nu vei slăbi peste noapte,dar vei slăbi constant, sănătos și sigur.Cel mai mare beneficiu e că vei slăbi definitiv.Vei arăta altfel pentru că vei gândi altfel. Organismul tău va fi mai sănătos, ți se va accelera metabolismul,și astfel vei reuși să pierzi în greutate și să îți menții greutatea. 

  

OBEZITATEA,vazută din punct de vedere psihologic

 Obezitatea și excesele de greutate sunt semnele insecurității materiale și afective în raport cu viitorul apropiat sau îndepărtat.Înseamnă și că avem dificultăți în a integra diversele faze ale vieții noastre în care am întâlnit lipsuri.

 Suntem în prezența unei insecurități inconștiente, a unei frici adesea neperceputa de lipsuri. Indivizii simt nevoia să stocheze, pentru cazul în care o să ducă lipsă, sau pentru a evita reapariția lipsurilor.

 Al doilea tip de nesiguranță este în legătură cu lumea exterioară. Teama de a trebui să înfrunte, să riște, să nu reușească, de a fi dezarmat, ne duce la situația de a stoca. Astfel nu mai riscăm să fim dezarmați și în plus ne permite să punem grăsime între lume și noi, să ne protejăm printr-o cantitate de grăsime. Grașii sunt adesea tandri și fragili și au o mare nevoie de a fi asigurați.

 Ultimul tip de suferința care se poate exprima prin îngrășare excesiva este mai grav pentru că este negativ. E vorba de tentativa de denigrare a sinelui sau de autopedepsire. Ne permite să devalorizam propria imagine și să putem astfel să spunem vezi bine că nu arăți bine, nu ești nici frumoasă, așa că nu te putem iubi. Încercăm astfel să urâțim imaginea noastră față de noi înșine dar și față de ceilalți. Dar în spatele acestor trei nivele de semnificații, există o traumă comună care este cea a relației afective cu mama(hrana) care nu a fost echilibrată și pe care încercăm să o compensăm .Atunci când această componența devine preponderentă, diamica alimentară,bulimia sau anorexia devin mijloc suplimentar de a accentua mesajul. 

Sunt premianții fericiți?

               Sunt mândria părinților și a profesorilor. Medaliații, olimpicii pot face uneori eforturi foarte mari și clachează. De abia atunci încep întrebările.Cum s-a ajuns aici? Sunt premianții mulțumiți cu adevărat de ei înșiși?

               Unii dintre ei traversează perioada de studii senini și împliniți, alții nu mai fac față. Există elevi foarte buni care suferă, suferință care se exprimă prin semne corporale (probleme de comportament alimentar, insomnii,depresii). Suferința acestor copii este ascunsă. Ei continuă să ia note bune care calmează neliniștile părinților, ca și cum un carnet plin de nota 10 ar însemna că e totul perfect ”Suntem fericiți că îi place să invețe” .


 Semnale de alertă
                Suprainvestirea școlară poate fi un semnal important pentru părinți, mai ales dacă copilul nu mai are o altă preocupare care să îl destindă. Dacă devine vizibil obosit, trist, fără chef, apatic sau din contra devine agitat, plânge, prezintă tulburări ale somnului,toate astea pot fi elemente care semnalează existența unei suprasolicitări. Anumiți copii se închid în ei, alții au un comportament perturbator. Când copilul se plânge că este obosit sau neliniștit, trebuie crezut și ajutat să se destindă.
 Studii în domeniul acesta au arătat că printre reacțiile elevilor la suprasolicitare se număra: tendința de izolare, de interiorizare și conflicte emoționale.

 Dorințe contradictorii
                Maturizarea înseamnă să te expui la eventuale eșecuri, dar asta înseamnă și să te plasezi ca  rival față de părinți. Anumiți copii vor să rămână eterni studenți și au un destin dureros, presărat de dorințe inconștiente. Performanța traduce nevoia de atenție, afecțiune, valorizare, stimă de sine, autorealizare. E foarte important modul în care profesorii și părinții comunică așteptările pe care le au în legătură cu copii.

 Când eșecul este inadmisibil
            Cultul reușitei individuale a contaminat toate sectoarele societății inclusiv școala.Incertitudinile legate de viitorul copilului fac presiunile din partea părinților mai dure.
            Aspirațiile și dorințele părinților pot fi resimțite ca apăsătoare și nepotrivite de către adolescenți, chiar dacă sunt în acord cu propriile aspirații. Relații dintre părinți și copii pot genera atitudini de nemulțumire. Sunt copii încărcați inconștient să preia o anumită moștenire profesională? Frica de eșec îi afectează mai ales pe cei pe care psihanalistul francez Patrice Huerre îi numește ”moștenitorii”, pentru că aceștea este obligatoriu să ajungă ca tata sau mama.Sunt încărcați inconștient să preia o anumită moștenire profesională.

             Când prăpastia e prea mare între aspirațiile personale ale copilului sau adolescentului și ambițiile părinților, criza poate izbucni în orice moment. Chiar dacă sunt conștincioși, premianții clasei nu mai vor să muncească pentru ceva care îi depășește. Atunci e momentul, dacă nu ai făcut-o înainte să încetezi dopajul educativ,să îl asiguri pe copilul tău că e iubit indiferent de rezultat. În străfundul fiecărui tânăr campion există întrebarea:”Oare am destule merite să fiu iubit chiar dacă nu aș fi un elev bun?”

Foamea fizică vs. foamea emoțională

Când mâncăm, acest lucru nu se întâmplă pur și simplu. Comportamentul de a mânca apare în cadrul unei succesiuni de evenimente: unele dintre ele preced acest comportament și cresc probabilitatea apariției lui (ex. colegul te servește cu ciocolată), iar altele urmează comportamentul în cauză și determină menținerea lui (de exemplu senzația de bine pe care o avem când mâncăm). De aceea este așa de greu să ții o dietă.

             Primul pas pentru a slăbi este înțelegerea și identificarea factorilor de risc și stabilirea unei strategii de modificare a obiceiurilor alimentare. Dacă nu înțelegem legătura dintre evenimentele externe, gândurile și emoțiile noastre și felul în care ne afectează modul în care mâncăm, putem trage concluzia că,scăderea în greutate și menținerea greutății sunt imposibil de realizat de către noi și că nu avem suficientă voință. Ne descurajăm,ne deprimăm și abandonăm orice plan de scădere în greutate și de control al consumului de alimente.

             Una dintre abilitățile importante în managementul greutății este identificarea foamei emoționale.

             Foamea fizică este deseori confundată cu foamea emoțională, deși sunt profund diferite.Aceasta din urmă fiind declanșată de emoții care sunt de cele mai multe ori neplăcute și  nu are nici o legătură cu nevoile energetice, fiziologice ale organismului.

             Vrei să afli dacă suferi de” foame emoțională?”

 Verifică dacă te regăsești într-unul dintre următoarele profiluri ale “consumatorului emotional”.

            Consumatorii triști: individul este trist și încearcă să-și aline tristețea mâncând. Se poate întâmpla în urma unui eveniment neplăcut, a unei pierderi sau a unei decepții . Este important să nu se confunde tristețea cu depresia. Primul pas care trebuie făcut pentru a-I ajuta pe consumatorii triști este cel de identificare a gândului lor irațional și de conștientizare a faptului că sentimentele unei persoane nu sunt provocate de un eveniment, ci de ceea ce crede despre evenimentul respectiv.

             Consumatorii anxioși:În cazul anumitor persoane există o legătură între anxietate și alimente, în special dacă are o preocupare pentru un eveniment viitor posibil încearcă să-și alunge agitația și tensiunea mâncând.Pentru a ieși din această stare este nevoie,în primul rând să identifice emotiile și desfășurarea lor, gândurile și circumstanțele care crează anxietate .

 Consumatorii plictisiți: Plictiseala este,poate, cea mai comună formă de mediere emoțională prin alimentație și este adesea asociată cu foamea emoțională.Pentru unii indivizi, mâncarea reprezintă unicul motiv pentru a întrerupe o activitate plictisitoare.Gospodina care stă acasă, are timp liber și care nu știe ce să facă, se va pune pe gătit și pe mâncat. Este indicat să-și desfășoare activitatea în locuri unde mâncarea nu le este la îndemână.

 Consumatorii singuratici: mâncarea este folosită că modalitate de a gestiona emoțiile generate de ceva ce lipsește,- un prieten, un tovarăs, un partener cu care să-și împartă viață.Prin acumularea kilogramelor în plus, din păcate se agravează situația.

 Consumatorii furioși: în general, aceste persoane nu reușesc să obțină ce-și doresc și mănâncă pentru a se descărca. Mâncatul în exces este modul prin care pot suporta sau pot regla intensitatea furiei neexprimate deschis.Uneori subiecții suferă de dureri musculare sau de stomac.

            Consumatorii festivi: sunt acei subiecți cărora le este imposibil să se bucure de ceva pozitiv sau important fără a abuza de mâncare, cu atât mai mult cu cât, în cultura noastră, întâlnirile festive joacă un rol important în toate relațiile sociale.Tocmai de aceea cel care folosește mâncarea, în mod obișnuit, pentru a-și înfrumuseța viața socială, va avea dificultăți în a participa la un eveniment fără să mănânce și să bea în exces.De aceea, este importantă dezvoltarea abilității de a percepe ocaziile sociale ca oportunități de a cunoaște alte persoane, și nu de a mânca inutil.

 

             Este foarte important ca o persoană care dorește să piardă în greutate să învețe să distingă foamea nervoasă de foamea biologică.

 FOAMEA FIZICĂ- CARACTERISTICI:

 1.Apare gradual: întâi simți un gol în stomac, după o oră încep mișcări de motilitate ale mușchilor din pereții stomacului.Foamea fizică îți oferă progresiv indicii că este timpul să mănânci.

 2. Diferite tipuri de alimente: deși poți avea anumite preferințe alimentare, ești deschis la alternative. Foamea fizică va fi satisfăcută de oricare dintre ele.

 3. Este localizată la nivelul stomacului; gol în stomac, chiorăituri, chiar dureri în stomac.

 4.Este răbdătoare: foamea fizică te îndeamnă să mănânci în curând, dar nu te forțează să mănânci chiar atunci, pe loc.

 5.Apare la 4-5 ore de la ultima masă.

 6.Se termină odată cu umplerea stomacului.

 7.Alimentarea are loc datorită nevoii fiziologice, nu apare sentimentul de vină sau rușine.

 

 FOAMEA EMOȚIONALĂ-CARACTERISTICI:

 1.  Apare brusc; cu un minut înainte nici nu te gândeai la mâncare, acum resimți o foame îngrozitoare.

 2. Un anumit aliment: în foamea emotianală  dorești un anumit tip de aliment( ex.ciocolata).Nici un alt aliment nu-ți satisface foamea.

 3. Este situată a deasupra gatului: “nevoia de a mânca începe în gură .

 4. Este urgentă: foamea emoțională te îndeamnă să mănânci pe loc alimentul dorit.Potolirea ei nu suportă amânare.

 5.  Este însoțită de emoții disconfortante: copilul are probleme la școală,șeful te-a certat, soțul este într-o dispoziție proastă. Foamea emoțională apare în astfel de situații neplăcute.

 6. Continuă  și după ce stomacul s-a umplut.

 7. Este urmată de sentimente de vinovăție.

            Frecvent foamea emoțională este urmată de luarea unor promisiuni: "Nu mai mănânc, fac exerciții fizice”, dar toate acestea, de mâine.

  

Autosugestii pozitive: VOI GĂSI SOLUȚII!

             Ziua de azi e ce  mai bună pentru a începe să-ți folosești inconștientul cu maximum de eficientă. Autosugestia, ideile forță din acest articol sunt realizate astfel încât să pătrundă adânc în inconștientul tău și să pună în mișcare resursele miraculoase ale minții tale.

 Afirmațiile pozitive sunt un instrument eficient pentru reprogramarea inconștientului.Mintea poate trece  în acest fel de la gânduri negative la gânduri pozitive. Totodată, autosugestiile pot modifica starea emoțională. Efectul acestora asupra inconștientului se realizează prin repetarea lor de mai multe ori, dimineața sau seara. Spuse cu voce tare, au un impact și mai mare.

        Citește atent și rar afirmațiile de mai jos ,cu voce tare:

v Judecata mea se întărește pe zi ce trece! Memoria devine flexibilă,     sunt sigur/ă de ea, memoria mea devine din ce în ce mai puternică.

v Am un creier lucid! Gândirea îmi este subtilă! 

v Pot asimila orice gen de cunoștințe.Într-un timp scurt, posed aceste cunoștințe până în cele mai mici detalii.

v Oricare ar fi problema, mintea mea o va înțelege și voi găsi soluția bună.

v Ideile de care am nevoie îmi vin fără nici o greutate.

v Găsesc soluția bună la orice situație.

            Ai citit câteva sugestii pozitive. Citește și recitește aceste rânduri de mai multe ori pe zi, cu voce tare. Te vor ajuta să-ți păstrezi buna dispoziție și tonusul psihologic, să fii eficient(ă) și să elimini stresul. Tu decizi dacă vrei să fii fericit(ă) sau deprimat(ă). Folosirea acestor autosugestii este ca și cum ai apăsa pe butonul de pornire al stării de bine.

  

Cei trei prieteni

            Se povestește că un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia să depună mărturie că omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi avea și i-a rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu el la judecător și să-l scape astfel de pedeapsă. A două zi, primul prieten s-a scuzat că nu mai poate veni. Al doilea l-a urmat până la ușa tribunalului, însă acolo s-a răzgândit și a făcut cale întoarsă. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai puțin, a intrat, a depus mărturie pentru el și l-a salvat, redându-i astfel libertatea.
             La fel se întâmplă cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care îi avem în viață și care ar putea vorbi despre noi, așa cum suntem cu adevărat, sunt averea noastră, rudele noastre și toate faptele bune pe care le-am făcut. Însă, când murim, realizările noastre, fie ele cât de mari, rămân aici, fără să ne ajute cu ceva. Rudele ne urmează până la groapă, dar rămân și ele tot aici, în lumea această. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmează și dincolo de moarte, arătându-I lui Dumnezeu adevărul despre sufletul nostru. De aceea, valoarea unui om este data de faptele bune pe care le-a făcut.
 
                    "Ceea ce are omul Dumnezeiesc în el este putința de a face bine."

  

ANXIETATEA SOCIALĂ

 Fobia socială este, fără îndoială, cea mai spectaculoasă și cea mai invalidantă dintre toate formele de anxietate socială. Mecanismele ei nu sunt atât de diferite de cele care ne domină pe fiecare dintre noi în anumite momente.Care este diferență atunci? Cum se face că fobia socială e o boală în sensul puternic al cuvântului?

 O fobie este o teamă intensă irațională, de necontrolat, activată de anumite situații. Pentru cel care suferă de fobie, neplăcerea de a se întâlni cu obiectul fricii sale este atât de mare, încât el își organizează astfel viața încât să îl evite. Așadar, intensitatea reacției anxioase și strategiile de evitare deosebesc simpla teamă de o fobie adevărată. Puteți să nu iubiți păianjenii și să aveți sentimente dezagreabile dacă dormiți într-o casă veche în care știți că se găsesc păianjeni. Verificați doar dacă nu este vreun păianjen pe cearșaful dumneavoastră și îl striviți în eventualitatea în care s-ar găsi acolo, apoi va culcați ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dacă suferiți de o fobie de păianjeni, veți avea o sincopă la vederea primului picior  de păianjen din spatele unei bârne. Din această cauză nu veți accepta niciodată o invitație la țară la prieteni fără să vă fi interesat minuțios de prezența, sau nu, a insectelor sau fără a cere dezinsecția casei și prin împrejurimi.

 La fel este pentru fobiile sociale. Mica teamă pe care o aveți uneori când trebuie să vorbiți în public sau jena pe care o aveți când sunteți prezentat unui persoane importante sunt o versiune îndulcită a panicii violente care îl copleșește pe fobicul social imediat cum trebuie să înfrunte privirea, obligatoriu critică, a celuilalt.

            Această tulburare cuprinde între 2 și 4% din populație. Această boală reprezintă a treia patologie mentală după depresie și alcolism. Totuși fobia a fost mult timp necunoscută. Ea nu este încadrată decât din 1980 în DSM. De altfel, în mare parte, ca urmare a acestei recunoașteri oficiale,lucrările de cercetare în materie de epidemiologie și tratament s-au multiplicat. Într-adevăr contrar altor moduri de suferință psihică, fobia socială rămâne discretă. Ea nu duce la comportamente misterioase sau spectaculoase ca schizofrenia sau mânia. Ea nu deranjează ca anorexia. Ea nu determină comportamente agresive îndreptate spre celălalt, ca în paranoia, sau spre sine însuși, ca în depresie. Principala problemă a fobiei sociale este că trece neobservată, ca un copil prea cuminte și discret; mai târziu ne dăm seamă că nu sunt cuminți ci depresivi, că nu sunt discreți ci inhibați.

După ce semne putem recunoaște fobia socială?

          Fobicul are o teamă persistență de o situație sau mai multe în care este expus unei eventuale observări atente din partea celuilalt și se teme că va acționa umilitor sau stânjenitor. El evită deci aceste situații sau are o mare anxietate la apropierea lor. Această tendință de evitare interferează cu viața profesională și cu relațiile sociale obișnuite. Persoana recunoaște natura excesivă sau irațională a temerilor sale.

            Putem distinge forme specifice ale fobiei sociale. Ne temem de o situație particulară sau de formele mai generalizate. În primul caz, este aproape imposibil, de exemplu, de a mânca, a scrie, merge, lucra sub privirea celuilalt. Formele generalizate implică o atitudine globală de retragere, de evitare, care au consecințe socio-profesionale majore. În practică, diferența nu e atât de ușor de stabilit. Adesea este vorba de modul în care pacienții își prezintă problema.

 De fapt, ceea ce caracterizează în principal fobia socială este intensitatea emoțiilor. În apropierea unei situații de temut, pot apărea adevărate crize de panică.

 " În aceste cazuri, totul se prăbușește în jurul meu. Am impresia că orizontul se resuceste, că am capul invers, senzația groaznică că sunt în fundul unei pâlnii spre care se îndreaptă toate privirile. Inima mea bate de parcă ar vrea să iasă afară din piept. Aud toate zgomotele ca și cum ar fi amplificate de o instalație monstruoasă. Mâinile îmi tremură, genunchii se înmoaie."

  

Iertarea, marea putere vindecătoare.

Poate că nu-ți dai seama că sufletul tău are nevoie de vindecare.Cine știe? Poate că nici nu are, deși sinceră să fiu nu știu să existe vreun om al cărui suflet nu are nevoie de vindecare. Chiar și în acest caz, îi poți vindeca pe cei din jur. Aceasta e marea ta menire, pentru care te-ai născut pe pământ. Cu toții ne-am născut în această lume pentru a ne vindeca unii pe alții de gândurile noastre greșite, de conceptele limitate și penibile care ne trezesc teamă și care ne împiedică să fim cei care suntem cu adevărat.Din fericire, Dumnezeu ne-a înzestrat pe toți cu câteva instrumente extraordinare pentru a ne vindeca, iar unul dintre cele mai minunate este iertarea.

Iertarea este capabilă să genereze una dintre cele mai profunde transformări pe care ne-o putem imagina în viața noastră,dar și în viețile celor din jur.

             Ea poate schimba totul, aproape instantaneu, ea poate aduce bucuria acolo unde domnește durerea, pacea acolo unde domnește conflictul si fericirea acolo unde domnește mânia. Mai mult decât atât, ea ne poate ajuta să ne regăsim pe noi înșine. Am convingerea profundă că dacă predau altor oameni o anumită lecție, eu sunt prima care am de învățat de pe urma ei, iar iertarea mi se pare cea mai importantă lecție pe care o putem învăța. Sunt conștientă de suferința pe care mi-o provoc singură mie însămi dar și altor oameni prin criticile mele,și refuzul de a ierta.

             Iertarea  nu este un proces care se poate încheia vreodată în viață ci el reprezintă un proces în continuă desfășurare. Iertarea este un proces care nu se termină niciodată.

 În timp ce mergeam cu fetița mea la grădiniță, de o pare și de altă a drumului am remarcat sticle de plastic și pungi. Văzând atâta nesimțire, m-am enervat imediat, devenind extrem de critică la adresa celor care le-au aruncat. Am simțit cum mă ambalez din ce în ce mai tare. Trecând pe lângă gunoaie, m-am îndepărtat de ele. În tot acest timp, mi-am construit mental un întreg scenariu despre persoanele care au făcut acest gest lipsit de bun simț. În acest moment, o voce interioară m-a oprit și mi-a spus:€”œHei, așteaptă puțin! În loc să emiți  astfel de judecăți critice, mai bine te-ai întoarce și ai ridica gunoaiele.” Cel mai bun lucru pe care îl puteam face era să corectez greșeala făcută de altcineva, decât să îmi pierd toată ziua nervoasă și critică la adresă unor  persoane.

 În continuare am avut un mic moment de ezitare, dar în sfârșit m-am decis. M-am întors și am strâns gunoiul. Instantaneu, sentimentul de disconfort interior provocat de acele gânduri critice și dure a dispărut. Simplul proces de a-i ierta pe  cei care au  aruncat gunoiul  m-a eliberat de anumite sentimente profunde pe care le aveam în subconștient referitoare la propriul meu comportament din trecut.

Mi-am adus aminte de cât de terapeutic poate fi gestul iertării și cât de mult ne poate elibera aceasta de propril nostru trecut, ajutându-ne să trăim fericiți în prezent.În viața de zi cu zi, noi credem că iertarea nu este altceva decât acceptarea scuzelor unei alte persoane. De multe ori, noi acceptăm din politețe aceste scuze, fără a ierta cu adevărat persoana în cauza. Unul din lucrurile pe care trebuie să le înțelegem gel mai greu este acela că lipsa iertării ne ține atașați de incidentele care s-au întâmplat în trecut în viața noastră. Ori de câte ori ne întristăm din cauza unei suferințe din trecut, noi ne condamnăm singuri la durere. Iertarea ne eliberează de multe lucruri, de atât de multe conflicte interioare. Ea ne ajută să punem capăt reciclării la infinit a mâniei și a vinovăției.

 Iertarea este marele vindecător care ne permite să ne simțim conectați și uniți unii cu ceilalți, și implicit cu întreaga viață. 

  

Fobia

Fobia este o frică puternică, irațională însoțită de manifestări psiho-fiziologice care se declanșează în prezența unui stimul (obiect, animal, persoană),sau într-o anumită situație, frică care afectează întregul comportament și conduita persoanei, și care pe termen lung poate duce la inadaptare pe plan interpersonal, profesional sau social.Individul nu își poate explica sau înțelege fobia și nu are control asupra reacțiilor sale învățate de teamă. Adultul conștientizează natura fobiei  pe care o consideră excesivă și nejustificată, trăsătură ce diferențiază fobia de alte tulburări anxioase( tulburarea anxioasa generalizată, atacul de panică etc.).

 Fobiile afectează viața individului prin faptul că ele îl pot invalida atât în plan intim cât și în planul relațiilor interpersonale, impregnându-i practic viața emoțională și socială; fobicul trece de la stări de tensiune paroxistică la mari dificultăți de adaptare în mediul social, în unele cazuri ajungând să fie un marginalizat sau un izolat social.Toate fobiile sunt într-o oarecare măsură invalidante, de la fobia socială care îl transformă într-un auto-exclus social, la frică de broaște sau pești care îi pot afecta anumite aspecte ale vieții sociale, astfel încât individul va evita să meargă în zone împădurite, în zonele de lângă râuri, lacuri, zone mlăștinoase, pe vreme ploioasă etc.

 Persoanele care sunt afectate de fobii au, în genere, dificultăți în a interacționa cu ceilalți. Cu cât fobia apare în copilărie sau adolescență, deci la vârstă timpurie, cu atât impactul asupra dinamicii interpersonale este mai mare. În cazul debutului fobiei în perioada copilăriei,aceasta își va pune amprenta asupra creșterii, dezvoltări și maturizării personalității respectivului individ. Fobiile afectează oameni din toate categoriile de vârstă, indiferent de mediul social sau nivelul de pregătire. Este una dintre cele mai frecvente tulburări în rândul femeilor și în rândul bărbaților cu vârstă de peste 25 ani.

            Dintre toți cei care suferă de fobii,doar un procent mic caută tratament pentru a-și rezolva problema. De cele mai multe ori este bagatelizată importanța și semnificația acestei tulburări. În ciuda faptului că sunt destul de răspândite, foarte puțini dintre cei care solicita ajutor sunt tratați corespunzător; acest lucru se datorează faptului că 70% dintre fobici cer ajuror specializat doar pentru probleme somatice. Doar un procent de 5-6% din cei care suferă de fobie cer ajutor pentru problema psihologică pe care o au. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea indivizilor consideră că au o problemă somatică, fiziologică și nu una emoțional-psihologică. Există, în același timp , foarte multe persoane care nu acceptă ideea că ar suferi de o problemă de natură psihologică, asociind aceasta cu idea generală de nebunie. Alte persoane nu cunosc faptul că ar putea primi ajutor pentru problema lor, nu cunosc tipurile de tratament disponibile. Totodată, foarte multe persoane nu solicită ajutor pentru că se tem de ceea ce ar putea crede ceilalți despre ei, se tem să nu fie ridiculizați , stigmatizați sau rejectați. Această concepție poate fi strâns legată de fobia socială.

            Pentru a trata fobia sunt folosite mai multe tehnici, exerciții, metode, iar beneficiile acestor eforturi variază de la o persoană la altă.

 Adresați-va unui psihoterapeut pentru a va ajuta in aceasta problema.

  

Cu ce te poate ajuta un psihoterapeut.

Psihoterapia se adresează tuturor oamenilor care au probleme psihocomportamentale și care recunosc că au probleme. Psihoterapia nu-și propune să descopere vreun adevăr. În cadrul terapiei, "individul" participă la propria "boală" și, în consecință, la propria vindecare printr-o combinație de factori mentali, fizici și emoționali.

 Trebuie să recunoaștem că pentru majoritatea pacienților care au probleme legate de stres, adesea cu un istoric complex, psihoterapia necesită mai mult de o ședință, poate chiar un număr considerabil de ședințe.

 În ședințele de psihoterapie, pacientul este ajutat să-și găsească soluții mult mai bune de viață , în general să-și restructureze și să-și optimizeze propria configurație a personalității astfel încât să își poată rezolva problemele într-un mod matur și realist.

            Psihoterapeutul stimulează persoana în așa fel încât ea să își găsească resursele interne.Răspunsurile nu sunt la mine, la psihoterapeut, ci la client. Psihoterapia trebuie făcută încet, treptat, astfel încât să poată fi asimilată. Avem nevoie zilnic de un anumit număr de calorii, dar nu le înghesuim pe toate la micul dejun; dacă procedați astfel vă va durea stomacul. Repartizați-le de-a lungul mai multor mese și nu le înghesuiți într-o singură îmbucătura. Luați mai multe îmbucături. Acest lucru este valabil și în psihoterapie. Madanes (2001) spunea:"terapia face posibilă discutarea a ceea ce este inacceptabil.Terapia este despre schimbare și rebeline".

            Factorul cel mai important în cadrul terapiei este relația terapeutică .Afecțiunea mutuală în limite etice, dintre terapeut și pacient este unul dintre cei mai puternici factori psihoterapeutici care influențează schimbarea .Alianța terapeutică este întreținută de anumite caracteristici ale personalității terapeutului: de exemplu, empatia,căldura și autenticitatea. Pentru a se schimba, pacienții au nevoie de mai mult decât voință, care se poate construi în contextul unei relații ce îi permite să se afirme.Dacă pacientul nu vrea să se facă bine sau nu este pregătit pentru ameliorare, nu poate fi ajutat de terapeut; aceasta înseamnă că pacientul trebuie să fie întotdeauna motivat pentru a fi ajutat.

Păcatul indiferenței

              S-au întâlnit într-o după-amiază, pe ulița unui sat, preotul din partea locului și un țăran din parohia sa. Cum l-a văzut, părintele l-a întrebat:

   - Ieri dimineață am întâlnit doi săteni ce se certau dintr-o pricină oarecare și am reușit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ți pese și ți-ai continuat liniștit drumul. Cum este posibil așa ceva ? Crezi că ai făcut bine ?

   - Părinte, i-a răspuns omul, eu nu prea cred că este important ceea ce fac. Dumnezeu este puternic și dacă vrea să mă mântuiască mă va mântui, iar dacă nu vrea să mă mântuiască, atunci așa va fi, indiferent de ce-aș face eu.

   - Vai, fiule, cum poți să vorbești așa ?! - i-a răspuns cu blândețe preotul. Ia spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare ?

  - Păi, cum de unde, părinte ? De la câmp. Muncesc acolo de azi de dimineață. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul că Dumnezeu să-mi dea o recolta bună.

 - Nu crezi că este la fel, fiule, și cu viața și cu păcatele tale ? De ce te duci să muncești la câmp ? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recolta bună, o să le găsești de-a gata pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai ostenești ? Ți se pare firesc ?

   - Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aș putea să am de-ale gurii ?

   - Așa este, fiule, dacă muncești cu drag, Dumnezeu îți ajută și obții o recolăt bună. E, tot așa,dacă trăiești fără păcat, purtându-ți și ție de grijă, dar și celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se îndură și, chiar dacă ai mai greșit în viață, îți iartă păcatul, iar la Judecată vei fi mântuit.

              Așa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului rău. După cum vei cauta tu ca aceia din jurul tău să aibă liniște și bucurie, să aibă credința și speranța în mântuire, tot astfel va cauta și Dumnezeu ca și tu să ai parte de toate acestea.

              Să nu mai faci niciodată ca ieri! Dacă poți să ajuți pe cineva, chiar și cu un sfat sau cu o vorbă bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenți la tot ce întâlnim în viață, căci lumea toată este grădina de care noi toți   trebuie să avem grijă.

                              Numai cine își iubește aproapele, Îl iubește pe Dumnezeu

Câinele și pisica

          Odată, un om stătea liniștit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a așezat câinele său. Uitându-se în ochii omului, câinele își spunea: "Dă Doamne să mănânce cu poftă stăpânul meu și, după ce s-o sătura, să-mi dea și mie o bucățica!"

În acest timp, s-a apropiat și pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă și gudurandu-se pe lângă el, își spunea în sinea ei:   "Dă Doamne să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!"

            Câinele așteptă să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând   bunătatea stăpânului sau. Pisica, însă, pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulțumească cu ceea ce ar fi primit.

            Așa este și în viață. Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli și devotați, răbdători și sinceri. Alții, însă, sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, așteptând doar prilejul să fure și să profite de pe urma ta.

            Când ai în preajma ta prieteni adevărați, bucură-te pentru ei și pentru prietenia voastră; când vezi, însă, că de tine se apropie și cei asemenea pisicii, nu-i goni și nu te purta cu ei așa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei și încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci și pe ei mai buni.

 

 "Suferiți de pe urma unui om rău ?

 

 Iertați-l, că să nu fie astfel doi oameni răi!"

  

Poveștile din viața noastră

          Poveștile împlinesc diferite funcții. Ele nu doar relatează faptele petrecute, ci comunică și ceva despre noi, despre experiențele noastre, despre percepțiile noastre și despre viziunea noastră asupra lumii.Poveștile modelează felul în care percepem și în care interacționăm cu lumea și revelează aspecte esențiale despre noi înșine.Chiar după ce noi ne-am dus, poveștile rămân în urma noastră.

 Azi va voi spune o poveste care mie îmi place foarte mult.

Dacă te simți fericit

 
            Există o poveste despre o vrăbiuță care a decis să nu zboare spre sud pe timpul iernii.Poate vrabia avusese sfatul înțelept al colegelor păsări și pur și simplu nu-i păsa.Poate îi plăcea unde se află și o deranja să facă o schimbare.Poate era dintre cei care tărăgănează. Amâna întotdeauna lucrurile fără un motiv serios.Poate îi era frică sau nu suporta să fie în mulțime sau poate că fusese doar furioasă și rebelă.

 Dar acestea  sunt numai presupuneri. Fapt este că vrabia a refuzat să plece. N-a durat mult însă până să înceapă să-și regrete decizia. Iarna se instală.Vremea se făcu rece. Hrana era rară .A se ține de principiile sale putea fi fatal, așa că, fără tragere de inimă, vrabia, se ridică în aer și  îsi începu zborul spre sud.

            Din nefericire, întârziase prea mult.Iarna era pe pământ, zăpada acoperea câmpurile, iar vântul bătea aprig.Când începu să i se formeze gheața pe aripi, vrabia nu era sigură ce atârnă mai greu, greutatea apei înghețate sau povara inimii ei. Nemaifiind capabilă să continue lupta, coborî ca o săgeată din cer, căzând într-un padoc din curtea unei ferme.
            Norocul a făcut ca o vacă să stea în acel padoc. Fiind preocupată cu un delicios balot de fân în care avea botul adânc îngropat,vaca nici nu a văzut și nici nu a auzit vrabia înghețată căzând în spatele său. Ea făcea doar ceea ce orice vacă ar fi făcut cu un delicios balot de fân. Mânca, și după ce a terminat de mâncat, a defecat - chiar peste vrabie.
            "Acesta”, s-a gândit vrabia, “este cu adevărat sfârșitul!" Dar nu era atât de fatal pe cât anticipase pasărea. Bălegarul cald i-a topit gheața de pe aripi și i-a ridicat temperatura.De fapt pasărea se simțea atât de plăcut și era atât de bine încălzită, încât a început să cânte.
            Însă pisica fermierului pândea după colțul grajdului.Când a auzit ciripitul vrabiei, nu i-a venit să creadă ce noroc pe ea. Folosind balotul ca scut, pisica a înaintat târâș pentru a cerceta sunetele.Vrabia stătea în bălegar cântând. Se bălăcea cu autoindulgența în murdărie, prea absorbită de propriile senzații pentru a fi conștientă de pericolul potențial. Pisica nu a avut nevoie să se gândească  de două ori. A țintit rapid și precis. A înhățat repede pasărea din bălegar și a mâncat-o.
            Da, ați putea întreba care este poanta poveștii. Ei bine, se spune că toate poveștile bune au o morală. Aceasta are trei.
            Prima este că nu toate lumea care face pe ține îți este dușman.
            A doua, nu oricine te salvează din rahat îți e prieten.
            Și a treia, dacă ești fericit în murdărie, atunci ține-ți gura.  
 

Schimba-ti viata prin schimbarea gandirii.

            Cu tot ceea ce se petrece in jurul nostru nu este deloc greu se gandesti si sa te comporti negativ.Nu te lasa prins in capcana negativismului.Nu accepta sa devii pesimist, depresiv si sa ti se intunece viziunea despre viitor.

                                            Gandeste pozitiv! Schimba-ti viata!

            Orice cuvant si orice informatie pe care le alege mintea ta constienta da nastere unei imagini in mintea ta inconstienta .REPET : Orice cuvant si orice informatie pe care le alege mintea ta constienta da nastere unei imagini in mintea ta subconstienta.Emotiile pozitive dau nastere unor senzatii corporale de deschidere si dilatare.Corpul se simte relaxat, chiar daca multe din emotiile pozitive confera o mare energizare, cum ar fi cazul bucuriei sau al entuziasmului. La polul opus, emotiile negative dau nastere unor senzatii de contractare interioara.Sentimentele pozitive invita la unitate.Cele negative invita la izolare.
           Incepand din momentul conceptiei si pana la stadiul de adulti, noi suntem puternic influentati de sentimentele, gandurile si atitudinile celor din jurul nostru. De multe ori, gandul care ne este servit alimenteaza sau confirma o convingere mai veche, falsa si incorecta, pe care am adoptat-o deja mai demult.Daca nu este cazul, gandul poate genera adoptarea unui nou sistem de convingeri.
            Multi oameni au fost invatati atunci cand erau mici sa nu faca greseli.Poate ca atunci cand erau copii, ei s-au jucat cu un obiect interesant , care s-a dovedit a fi posesiunea unui adult.Incercand sa afle mai multe despre el , ei l-au spart, descoperind astfel ca jucariile adultilor sunt mult mai fragile decat propriile lor jucarii.In acest fel, efortul lor a fost rasplatit cu o bataie, iar in   mintea lor s-a creat o asociere intre greseala si durere.
            De multe ori nici macar nu este nevoie ca durerea sa fie efectiva.Simpla amenintare cu bataia este suficienta pentru a schimba comportamentul copilului.Daca acestuia i se spune: "Nu fa cutare lucru, ca vei primi bataie", copilul nu este incurajat sa invete.Parerea mea este ca exista o legatura directa dintre aparitia "complexelor de inferioritate" si acest proces de invatare urmat de o pedeapsa.
           Atunci cand un sentiment sau un gand nou confirma ceea ce deja credeam ca este adevarat, emotia care insoteste acest proces de validare acumuleaza din ce in ce mai multa energie si devine astfel din ce in ce mai puternica, inlantuindu-te total.Asa cum un magnet atrage pilitura de fier, sistemul nostru de convingeri, indiferent daca ele sunt corecte sau gresite.Altfel spus, noi atragem acele situatii care valideaza ceea ce crede mintea noastra.Retine: mintea simte intotdeauna nevoia sa aiba dreptate.Atunci cand are dreptate, ea considera ca detine controlul, si acesta este lucrul pe care si-l doreste cel mai mult.


            Incepe acum sa gandesti altfel! Meriti o viata mai buna! Gandind pozitiv vei putea depasi indoielile,temerile, furia si stresul.Visele tale vor deveni realitate!

Lucrurile mărunte construiesc relații .Importanța prietenilor.

              Te consideri a fi un prieten bun? Poți avea un cerc extins sau doar o mână de prieteni.Nu contează atât numărul  cât calitatea. De ce anume este nevoie pentru a a avea și a fi un prieten? Iată propria mea listă. Care sunt aspectele prin care se aseamănă cu a ta?

 Fii disponibil .Dacă vrei să ai un prieten, trebuie să îi acorzi timp.Pe de altă parte, fii răbdător dacă prietenul tău trece printr-o perioadă dificilă.

            Sprijină realizările prietenului.Uneori este la fel de greu să sărbătorești succesele prietenului tău precum este să îl ajuți în momentele dificile.Un prieten bun sărbătorește cu sinceritate momentele fericite și nu este invidios.

             Fii o gazdă bună.Pare simplu, dar dacă toată lumea are un program aglomerat, este dificil să vă mai vedeți. Prietenii tăi ar trebui să se simtă bineveniți și confortabil în casa ta . Cheamă-i la micul dejun dacă nu aveți timp să va întâlniți la cină.

             Pune întrebări.Da dovadă de interes față de viața prietenilor tăi.Nu trebuie să acaparezi conversația.Dacă discuția presupune doi interlocutori, nu ar trebui să vorbești mai mult de 50% din timp.

            Fii pozitiv. Nimănui nu îi place un om care să se plângă mereu.Cu toții avem parte de momente nefericite pe care avem dreptul să le împărtășim, dar trebuie să ne asigurăm că nu facem un obicei din a ne plânge.

Prețuiți-vă prietenii iar dacă unul dintre ei calcă strâmb și uită de aceste principii.., să aveți grijă să îi aduceți aminte că prietenia este ceva ce trebuie întreținut, nu o povară sau o obligație.