Oamenii propovaduiesc intotdeauna efortul, in conditiile in care ar trebui sa il respinga. Cine spune efort spune vointa, iar cine spune vointa vorbeste de regula de un conflict cu imaginatia, din care va rezulta in mod garantat exact opusul situatiei pe care si-o doreste.
         Considera intotdeauna ca lucrul pe care doresti sa il faci este usor, in masura in care este posibil. Atat timp cat te vei afla in aceasta stare de spirit, nu iti vei cheltui energia decat exact atat cat va fi necesar. Pe de alta parte, daca vei considera care o ai de indeplinit este dificila, vei cheltui de 10-20 de ori mail multa energie decat este necesar.
         Cu alte cuvinte, iti vei risipi inutil energia.

Emile Coue

Sa nu pierdem niciodata din vedere prioritatile

http://www.teodora.com.ro/index.php?idmenu=0&sub=408

Control asupra propriei persoane

http://www.teodora.com.ro/index.php?idmenu=3&sub=359

Dezinformarea din paradigma gresita este ca in hipnoza altcineva iti "controleaza" mintea. Nimic mai neadevarat! De fapt, lucrurile stau exact invers. Tocmai din acest motiv, multi dintre cei care experimenteaza pentru prima data starea de transa spun ca nu ar fi fost hipnoza:" Dar eu imi amintesc tot ce am gandit si am simtit! Am simtit ca sunt foarte concentrat si ca detin controlul asupra experientei mele". Cand folosim hipnoza intr-un mod sanatos si benefic, avem mai mult control asupra propriei persoane, nu mai putin.

http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=3&sub=359

Hipnoza clinica

Hipnoza poate fi considerata o posibilitate de a-l invata pe client noi modalitati de a gandi, simti, actiona, de a se integra mai rapid si mai eficient in societate, de a gasi in interiorul fiintei sale noi resurse adaptative. Yapko(2006) este de parere ca in ciuda prejudecatilor care au circulat si mai circula inca si conform carora hipnoza ar conduce la pierderea controlului clientului, acest demers presupune exact contrariul, si anume ca hipnoza reprezinta o strategie menita sa intareasca Eul subiectului, sa-l ajute sa se descopere pe sine, sa evolueze in plan personal, creand contextul favorabil ca individul sa isi dezvolte laturile cele mai bune si mai adaptative ale personalitatii sale.

Specialistii sustin ca nu exista un singur tip de hipnoza, aceasta imbracand forme foarte diferite.
Este cunoscut faptul ca receptivitatea la hipnoza reprezinta o variabila individuala care depinde de multi factori:

- Factori ce tin de aptitudinile subiectului: capacitatea de concentrare a atentiei, abilitati imaginative, capacitatea subiectului de a experimenta si fenomenul de disociere intrapsihica, precum si nivelul si continutul asteptarilor.

_ Factori de natura interpersonala: increderea in terapeut, sentimentul de a fi acceptat, calitatea aliantei psihoterapeutice;

- Factori contextuali: lumina si zgomotul din cabinet, caracteristicile fotoliului sau canapelei, circumstantele in care este prezentata si definita hipnoza.

Exista mai multe modalitati de a conduce hipnoterapia. Astfel, unii terapeuti utilizeaza o abordare mai tehnica, cu metode de inductie si scenarii sugestive bine structurate, in timp ce altii(printre care ma numar si eu), mai centrati pe client,extrag de la acesta resursele interioare, construind abordare intr-o maniera mai personalizata.
Nu se poate afirma faptul ca un anumit tip de sugestii are rezultate mai bune decat altul, eficienta terapeutica fiind asigurata de maniera in care se raporteaza clientul la aceste sugestii.

Vorbeste despre lucrurile care-ti plac.

Atunci cand vorbesti despre dificultatile cu care te confrunti, indiferent daca este vorba de bani, de o relatie, de o boala sau de scaderea profitului afacerii tale, tu nu vorbesti despre ceva placut.

Atunci cand comentezi un eveniment negativ despre care ai auzit la stiri sau vorbesti despre o persoana al carei comportament te-a iritat, tu nu vorbesti despre ceva placut. Atunci cand descrii ce zi proasta ai avut, cum ai intarziat la intalnire, cum ai fost blocat in trafic sau cum ai ratat autobuzul, tu nu vorbesti despre ceva placut. Exista multe lucruri minore care se intampla in fiecare zi .Iin cazul in care cazi in capcana descrierii si comentarii tuturor lucrurilor neplacute din viata ta, oricat de minore ar fi, acestea vor atrage in scurt timp noi conflicte si noi dificultati cu care te vei confrunta.

De aceea,focalizeaza-te intotdeauna asupra micilor intamplari fericite ale zilei. Vorbeste despre intalnirea care a decurs bine, despre faptul ca iti place sa fii punctual, despre cat de bine te simti , despre profitul pe care ti-ar placea sa-l ai. Descrie situatiile si interactiunile din timpul zilei care au decurs minunat.Vorbeste intotdeauna despre ceea ce iti place si despre ceea ce iubesti, astfel incat cuvintele tale sa atraga in viata ta si mai multa iubire.

Daca nu te gandesti decat la aspectele negative din viata ta, si daca vorbesti la infinit despre ele, la fel ca un papagal, tu iti creezi singur o inchisoare in jurul tau, ca un fel de colivie. Ori de cate ori vorbesti despre ceea ce nu iti place, tu adaugi o noua bara la aceasta colivie si te separi singur de lucrurile bune pe care ti le-ar putea oferi viata.

Oamenii care traiesc vieti minunate vorbesc mai mult despre lucrurile care le plac si pe care le iubesc.In acest fel toate usile li se deschid si ei capata un acces nelimitat la tot ce are viata bun de oferit.

Asadar, daca doresti sa te bucuri de o viata minunata, distruge barierele coliviei pe care ti-ai creat-o singur. Ofera iubire, vorbeste numai despre ceea ce iti place, iar iubirea te va elibera.

(Rhonda Byrne-Puterea)

Fii bun cu tine insuti,caci meriti acest lucru!

Multi oameni tin un regim alimentar si slabesc, dar dupa aceea pun la loc greutatea pierduta. Explicatia este simpla: ei s-au focalizat asupra pierderii in greutate, nu asupra greutatii perfecte.
Omul atrage intotdeauna lucrul asupra caruia se focalizeaza cel mai intens. Concentreaza-ti atentia asupra a cum vrei sa fii si nu asupra a ceea ce nu esti, iar daca mintea ta incepe sa critice anumite aspecte ale tale, izgoneste aceste ganduri.
Reorienteaza-ti imediat mintea asupra lucrurilor minunate din viata ta. In acest fel vei atrage lucruri minunate in viata ta.

Fii bun cu tine insuti,caci meriti acest lucru! 
http://www.teodora.com.ro/index.php?idmenu=3

Anorexia nervoasa

Anorexia nervoasa, chiar daca nu are incidenta depresiei,este tulburarea mentala cu cel mai ridicat risc de mortalitate la adolescenti.Dificultatea abordarii acestei tulburari provine din particularitatea sa de a se transforma intr-o moda in randul tinerilor. 
"Papusile Barbie" sunt din ce in ce mai mediatizate, promovandu-se o alternativa pentru adolescentele aflate in stadiul cautarii identitatii.
Persoana care sufera de anorexie, respinge in mod intentionat mancarea si are prea putin de-a face cu apetitul.Autoinfometarea prin respingerea,evitarea alimentelor si restrictia calorica este asociata in anorexia nervoasa cu unele comportamente compensatorii precum exercitiile fizice excesive,vomitismele autoinduse sau abuzul de laxative.Toate acestea sunt explicate printr-o teama intensa a persoanei de a se ingrasa, pe fondul unei perceperi distorsionate a propriului corp,care o determina pe acea persoana sa se vada ca fiind grasa, desi este subponderala.
Fata care dezvolta anorexie nervoasa poate sa inceapa sa petreaca mai mult timp singura,izolata, in camera sa.Acest comportament este comun printre copii de 10 ani care doresc sa isi manifeste independenta fata de parinti, dar in timp ce in mod tipic fetele leaga prietenii cu fete de aceeasi varsta, fata bolnava se distanteaza nu numai de parinti,ci si de colege.Retragerea sociala poate fi indiciul unei tulburari alimentare, dar poate fi si un simptom al depresiei.Spre deosebire de depresie, in care exista retragere, izolare sociala si lentoare in miscari, in anorexie fata devine mai activa fizic si constiincioasa la scoala.
Evolutia anorexiei este imprevizibila.Unele persoane se recupereaza spontan, fara tratament formal, din diverse motive:fie a acceptat sfaturile celor dragi, fie a constientizat ca ceea ce face nu e bine.
Insa, scapate de sub control,infometarea cronica si pierderea in greutate pot duce la deshidratare severa si dezechilibru electrolitic, caz in care se impune spitalizarea.
Tratamentul anorexiei nervoase este complex, in unele cazuri pacientele fiind spitalizate.
Obiectivele tratamentului psihologic in cazul anorexiei sunt:
-recuperarea greutatii
-reabilitarea obiceiurilor de alimentatie sanatoasa
-confruntarea cu problemele emotionale si lucrul cu familia.
Hipnoza poate fi utilizata pentru a ajuta pacienta sa isi dezvolte sentimentele de control al gandurilor si comportamentelor. Tehnicile de intarire a Eului fac parte din orice interventie hipnoterapeutica.
http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=3&sub=348

Despre depresie.

Depresia se instaleaza treptat in viata noastra si adesea glumim pe seama ei. Incepe ca lipsa de chef, o usoara lene, ca treptat sa duca la izolare, modificari ale poftei de mancare, modificari ale somnului si lipsa interesului pentru orice fel de activitate. Parerea despre noi este din ce in ce mai proasta si ni se pare ca, nu mai suntem in stare de nimic. Nu mai vedem nici o cale de a ne rezolva problemele, peisajul din jurul nostru devine alb negru, iar tristetea ne apasa din ce in ce mai tare. Credem ca suferinta e doar a noastra, insa ii afecteaza si pe cei din jur. Consolarile si incurajarile sunt fara rost, iar noi suntem din ce in ce mai convinsi ca viata nu mai merita traita.
http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=2&sub=367

Angajament pentru schimbare.

http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=0

Suferi si nu prea stii ce sa faci in acest sens. Ai de indurat poate o depresie cronica sau vreo tulburare de anxietate. Poate te lupti cu alcoolul in incercarea de a-ti innabusi durerea. Poate ca o relatie pe care o ai merge prost sau te intrebi daca viata merita traita. Poate esti una dintre milioanele de persoane care se simt pur si simplu blocate, neimplicate in viata, fara vitalitate, distante,obosite,amortite sau coplesite.
Daca lupti de ceva vreme, te-ai chinuit probabil cu diferite forme ale lui “de ce?”: “De ce nu pot trece peste asta?”, “De ce nu ma simt mai bine?”, “De ce mi se intampla mie?”, “De ce nu pot fi si eu normal?”.
Incoltit de durerea emotionala pe care o traiesti si de lupta pe care o duci impotriva ei, te poti simti ca si cand viata s-ar ingusta in jurul tau. Daca esti in conflict cu mintea ta, ce ar fi daca in loc sa incerci sa castigi, ai cunoaste o cale de iesire? Oare ar fi posibil?
Te invit sa examinezi nu doar punctul tau de vedere despre ce este durerea psihologica si cum opereaza ea, ci si despre natura propriei constiinte si chiar propriei identitati, mai exact, cine crezi ca esti. Nici o tema nu este prea simpla din moment ce pare necesar s-o abordam. Pune deoparte pentru moment ceea ce asteapta altii, ceea ce iti cere lumea din jur, ceea ce ti s-a spus de multa vreme ca ar fi adevarat si chiar ceea ce iti spune mintea.
Nu trebuie sa crezi ca va fi asa. Iti cer in schimb sa ramai deschis la aceasta posibilitate , raspunzand afirmativ la urmatoarea intrebare: in timp ce vei invata si trai noi experiente, vei fi dispus sa le utilizezi pentru a-ti imbunatati viata?Daca raspunsul este” Da”, suntem gata sa incepem!

Terapia cu apă

Câtă apă bei pe zi? Câtă apă ai băut deja până acum, când citeşti acest articol?
Ok, ia-ţi paharul cu apă lângă tine şi haide să vedem de ce doctorii din lumea intreagă nu obosesc să ne indemne: "Beţi apă! Beţi apă!"

În perioada intrauterină suntem aproape in totalitate apă. Dupa ce ne naştem suntem apă peste 80%. Ca adulţi, puţin peste 70%. Pe masură ce imbătrânim procentul acesta se micşorează. La 50% suntem deja morţi.

Logica cea mai simplă ne spune că prospetime (a se citi tinereţe, sănătate, vitalitate) egal APĂ. Există nu mai puţin de 54 de boli diferite, de la migrene si până la forme de cancer care ar putea fi evitate dacă am bea suficientă apă. Pare incredibil, dar există medici care afirmă că aceste boli se pot ameliora si chiar vindeca astfel: cu apă!

Câtă? Doi - trei litri pe zi, spun unii.
Altii sunt chiar mai exacti: fiecare dintre noi ar trebui sa bea a 20-a parte din greutatea corpului său. Sau 5%. De exemplu, daca ai 56 de kg trebuie sa bei 2,8 litri de apă pe zi pentru o sanatate bună  şi o tinereţe indelungată.

Bine, dar mie nu mi-e sete!
Se poate, dar nu fiindcă nu ţi-ar fi. Corpul are o uluitoare capacitate de adaptare. Dacă s-a obisnuit să funcţioneze in conditii de apă putină nici n-o să mai ceară!

La fel cum dacă stăm intr-o cameră cu un miros supărător dupa un timp totuşi n-o să-l mai simţim. Corpul a dat un semnal la inceput, dar dacă mirosul e constant o să il ignore ca să-şi poată continua alte activităţi.

La fel e si cu senzaţia de sete. După un timp corpul va crede ca n-are incotro şi se va descurca cum poate. Dar cu preţul imbătrânirii şi uzurii sale premature.
Ia gândeşte-te ce ar păţi o masina de spălat nevoită să spele mereu cu mai puţină apă decât a proiectat-o constructorul ei?

Ori corpul nostru face "programe" infinit mai complexe decât o masină de spălat!

Au, au, ma doare!...

Creierul este 90% apă. Te doare capul sau obosesti repede după efort intelectual?
Dar apa, câtă bei?...

Cartilajele  au şi ele un procent mare de apă. Dacă iţi trosnesc oasele, mai mult ca sigur e din cauza deshidratării.

Un medic a constatat în urma unui studiu că 90% dintre durerile de stomac au drept cauza insuficientei apei in organism. Iar o mare parte din durerile de orice fel au aceeasi cauză.

Aşa că a concluzionat cu umor: "Dacă iei un calmant pentru durere, apa cu care bei medicamentul te ajută mai mult decât calmantul in sine!"

Un alt doctor a scris chiar o carte cu un titlu sugestiv "Nu eşti bolnav! Doar ţi-e sete..."

Căldură mare, mon cher!
În anotimpul călduros e şi mai greu pentru corp. Ca să işi regleze temperatura e nevoit să piardă apă prin transpirţtie. Deci, cu atât mai mult e nevoie să îi dăm destulă apă.

Terapia cu apă este simplă: bei o jumatate de litru de apă dimineaţa, cu o oră înainte de a mânca sau bea altceva. Iar pe parcursul zilei restul de apă până la... cat are norma fiecare.

Încă din primele zile vei simţi, garantat, o imbunătăţire a sănătăţii. Mai puţine toxine, o hidratare mai bună, o stare generală mai bună. Unde mai punem că e ieftin si fără efecte secundare.

Poate doar drumurile mai dese intre birou si toaletă. Dar asta iarăşi e un lucru bun, fiindcă vei combate sedentarismul! Însa asta e deja o alta poveste...

Mintea care nu iartă

             Cei mai mulţi dintre noi preferăm să evităm medicamentul despre care ştim cu siguranţă că poate avea efecte secundare nedorite. Din păcate, nu suntem la fel de selectivi şi cu gândurile noastre şi nu suntem conştienţi de efectele toxice pe care le pot avea acestea asupra organismelor noastre.

            Există o parte a conştiintei noastre care nu se identifică decât cu trupul şi cu personalitatea, aceasta numindu-se ego. Egoul este cel care ne şopteşte la urechi că nu vom putea găsi fericirea decât căutând în exteriorul nostru şi acumulând cât mai multe lucruri. El este cel care ne spune că fericirea noastră depinde de altcineva sau de altceva, iar atunci când lucrurile merg prost tot el e cel care ne învaţă să dăm vina pe altcineva.

            Egoul are propriile sisteme de convingeri, de credinţe, dar dacă dorim noi putem schimba aceste convingeri, sau le putem accepta. Cu cât ne vom amplifica discernământul , recunoscând gandurile datorate egoului temător, cu atât mai liberi vom fi să optăm pentru o viaţă plină de iubire si pace. Sistemul de convingeri al egoului este bazat pe teamă, vinovăţie si pe condamnare. Dacă am opta numai pentru principiile şi liniile sale directoare, am opta practic pentru o stare perpetuă de conflict si nu am mai cunoaşte vreodată pacea interioară si fericirea.

            Acesta fiind insuşi mecanismul de funcţionare al egoului, nu trebuie sa ne mire faptul că acesta nu crede in iertare. De fapt, el va face intotdeauna tot ce-i stă  în puteri pentru a ne convinge că nimeni din această lume nu merită sa fie iertat. Mai mult, va merge până acolo incât ne va spune că noi insine nu merităm sa fim iertaţi. Egoul se cramponează cu disperare de convingerea că nimeni nu trebuie iertat pentru greşelile sale.

            Pe de  altă parte, el este absolut convins că trebuie să ne apărăm in permanenţă de atacurile celor din jur. El ne transmite incontinuu acest mesaj, sub forma unor sentimente care nu pot fi recunoscute cu usurinţă. Egoul nostru interior se manifestă  prin acel sentiment care ne face sa credem ca ar fi nepotrivit sa iertăm pe cineva ale cărei acţiuni ne-au rănit sau ne-au ameninţat intr-un fel. Egoul ne aminteşte in permanenţă că in viaţa noastră există oameni care nu işi doresc nimic mai mult pe lume decât să ne rănească in fel şi chip, oameni care merită exclusiv mânia noastră, nicidecum iertarea.

            Peste toate, egoul e foarte viclean. El se pricepe de minune să işi aleagă martorii. Şi poţi fi sigur că îi va alege pe aceia care îi vor susţine pe de-a-ntregul părerile.

Un alt secret pe care ni-l ascunde este acela că, gândurile noastre lipsite de iertare creează în inima noastră un gol interior, un sentiment de pierdere şi de tristeţe care ne impiedică să ne trăim starea de pace interioară şi de iubire. Acel gol ne desparte de semenii noştrii şi de starea de unitate care ar trebui să ne caracterizeze. Egoul incearcă să ne convingă in permanenţă că Dumnezeu e veşnic mânios şi gata oricând să provoace moartea oamenilor prin tot felul de dezastre si nenorociri.

            Mintea incapabilă de iertare a egoului se campronează in permanenţă de gândurile de teamă, de suferinţă, de durere, de disperare, de griji şi de indoieli.

            Care sunt efectele secundare toxice ale gandurilor noastre? Efectele scecundare ale cultivării unor gânduri negative pot avea un impact devastator asupra bunăstării noastre fizice şi psihice. Prezint doar câteva din problemele fizice care pot fi asociate cu o minte incapabilă de iertare: 

            -Dureri de cap

            -Dureri de spate

            -Dureri de ceafă

            -Dureri de stomac si simptome asociate cu ulcerul

            -Depresia

            -Lipsa de energie

            -Anxietatea

            -Iritabilitatea

            -Tensiunile interioare

            -Insomnia şi incapacitatea de a te odihni

            -Frica lipsită de un motiv aparent

            -Nefericirea

            Care este cel mai puternic remediu pe care îl avem pentru vindecarea minţii si gândurilor negative?  IERTAREA.  Acesta este remediul atotputernic si miraculos care poate conduce la dispariţia tuturor acestor simptome.

Tulburarea de Personalitate Antisocială

Elemente de diagnostic

(conform DSM_IV 2000)

            Elementul esențial al tulburării de personalitate antisociale îl constituie un pattern pervasiv de desconsiderare și violare a drepturilor altora, care începe în copilărie sau precoce în adolescență și se continuă în perioada adultă.

             Acest pattern a fost denumit, de asemenea psihopatie,sociopatie sau tulburarea de personalitate dissocială. Deoarece impostura și manipularea sunt elemente centrale ale tulburării de personalitate antisociale, poate fi extreme de util să se integreze informația colectată din surse colaterale.

             Pentru a fi pus acest diagnostic, individul trebuie să aibă cel puțin etatea de 18 ani, precum și consecințe dăunătoare, un istoric de câteva simptome de tulburare de conduită, înainte de etatea de 15 ani. Tulburarea de conduită implică un pattern persistent și repetitiv de comportament în care drepturile fundamentale ale altora ori, și regulile și normele sociale corespunzătoare etății sunt violate. Comportamentele specifice caracteristice tulburării de conduită se încadrează într-una din următoarele categorii: agresarea oamenilor sau animalelor, distrugerea proprietății,impostura sau furtul, ori violarea gravă a regulilor.

      Patternul de comportament antisocial continuă în perioada adultă. Indivizii cu tulburare de  personalitate antisocială nu reușesc să se conformeze normelor sociale referitoare la comportamentul legal. Ei pot comite în mod repetat acte care sunt motive de arest( fie că sunt arestați sau nu), cum ar fi: distrugerea proprietății,vexarea altora, furtul ori practicarea unor profesii ilegale.

        Persoanele cu această tulburare desconsideră dorințele , drepturile sau sentimentele altora. Ei înșală și manipulează frecvent pe alții în scopul obținerii unui profit personal sau al plăcerii. Mint în mod repetat,fac uz de alibiuri, escrochează pe alții ori simulează. Un pattern de impulsivitate poate fi manifestat prin încapacitatea de a face planuri dinainte. Deciziile sunt luate sub imperiul momentului , fără un plan anume și fără a lua în considerație eventualele consecințe pentru sine și pentru alții; aceasta poate duce la schimbări bruște de serviciu, de domiciliu sau de relații.

       Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială tind a fi iritabili și agresivi și se pot angaja în mod repetat în lupte corp la corp ori comit acte de agresivitate corporală (inclusiv baterea soției sau copilului). Actele agresive, care sunt necesare pentru a se apăra pe sine sau pe oricare altul, nu sunt considerate a fi o probă pentru acest item. Acești indivizi manifestă, de asemenea, o desconsiderare necugetată față de siguranța lor sau a altora. Aceasta se evidențiază prin comportamentul lor la conducerea unui vehicul ( depășiri de viteză repetate,condus în timp ce sunt intoxicați, accidente multiple).Ei se pot angaja în comportamente sexuale sau în uzul unei substanțe care are un risc crescut de consecințe dăunătoare. Pot neglija sau nu reușesc  să aibă grijă de un copil, ori pun copilul în pericol. Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială tind,de asemenea a fi iresponsabili în mod constant și extrem. Comportamentul iresponsabil în muncă poate fi indicat prin perioadele semnificative  de stat fără serviciu în disprețul unor oportunități de serviciu disponibile, ori prin abandonarea mai multor servicii fără a avea un plan realist de a obține un alt serviciu. De asemenea, poate exista un pattern de absențe repetate de la lucru care nu sunt explicate printr-o maladie, fie a lor înșiși, fie în familia lor. Iresponsabilitatea financiară este indicată prin acte ca neachitarea datoriilor, încapacitatea de a oferi copilului suport ori încapacitatea de a susține alți membrii în mod regulat.

     Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială au foarte puțină remușcare pentru consecinețle actelor lor . Ei pot fi indiferenți ori oferă o justificare superficială pentru faptul de afi vătămat, maltratat ori furat de la cineva (de ex.”nedreptatea vietii”, “perdanții merită să piardă”). Acești indivizi pot blama victimele pentru că ar fi nebune, neajutorate ori că își merită soarta. Ei pot minimaliza consecințele vătămătoare ale faptelor lor , ori manifestă pur și simplu o indiferență totală. În general, sunt incapabili să compenseze ori să plătească daune pentru comportamentul lor. Ei pot crede că toată lumea refuză să îi ajute și că cineva trebuie să se oprească de la nimicuri spre a evita să nu fie lăsat în pace.

       Comportamentul antisocial nu trebuie să apară exclusiv în cursul schizofreniei sau al unui episod maniacal.

  

Tulburarea de Personalitate Schizotipală

Elemente de diagnostic

(conform DSM_IV 2000)

                 Elementul esențial al tulburării de personalitate schizotipale îl constituie un pattern pervasiv de deficite sociale și interpersonale, manifestat printr-un discomfort acut în relații și reducerea capacității de a avea relații strânse, precum și prin distorsiuni cognitive și de percepție, și excentricități de comportament. Acest pattern începe precoce în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.

             Indivizii cu tulburare de personalitate schizotipală au adesea idei de referință (adică interpretări incorecte ale incidentelor casuale și evenimentelor externe, ca având o semnificație particulară și insolită anume pentru persoana respectivă). Acestea trebuie să fie distinse de ideile delirante de referință, în care credințele sunt susținute cu convingere delirantă. Acești indivizi pot fi superstițioși sau preocupați de fenomene paranormale, care sunt dincolo de normele subculturii lor. Ei pot crede că au puteri speciale de a intui evenimentele înainte ca acestea să survină, ori de a citi gândurile altora. De asemenea, ei pot crede că au un control magic asupra altora, care poate fi implementat direct (de ex. convingerea că soția a scos câinele la plimbare, este rezultatul direct al gândului că așa ceva trebuia făcut cu o oră mai înainte) ori indirect, prin complianță la ritualuri magice (de ex. merge pe lângă un anumit obiect de trei ori pentru a avita un deznodământ prejudiciant). Pot fi prezente tulburări de percepție (de ex.a simți că este prezentă o altă persoană ori auzirea unei voci care-i murmură numele.) Limbajul lor poate include expresii și construcții inuzuale sau idiosincratice. Limbajul este adesea dezlânat, digresiv sau vag, dar fără deraiere sau incoerență reală. Răspunsurile pot fi, fie extrem de concrete, fie extrem de abstracte, iar cuvintele sau conceptele sunt utilizate uneori de o manieră insolită (de ex. persoana poate afirma că nu era prea”comunicativă” la serviciu).

             Indivizii cu această tulburare sunt adesea suspicioși și pot avea ideație paranoidă (de ex., cred că colegii de serviciu intenționează să le submineze reputația în fața șefului). De regulă, ei nu sunt capabili să parcurgă întreaga gamă de afecte și de semnalizare interpersonală necesară relațiilor de succes și de aceea par a interacționa cu alții în mod necorespunzător, rigid sau cu reținere. Acești indivizi sunt considerați  adesea a fi bizari sau excentrici din cauza manierismelor insolite și a modului neglijent de a se îmbrăca cu articole care nu se prea “asortează”, ca și a inatentiei față de convențiile sociale uzuale (de ex., persoana evită contactul vizual, poartă o îmbrăcăminte pătată de cerneală și rău asortată și este incapabilă să între în persiflare reciprocă cu colaboratorii.

             Indivizii cu tulburare de personalitate schizotipală experimentează relaționarea interpersonală ca problematică și sunt incomodați de prezența altor oameni. Deși își pot exprima tristețea în legătură cu lipsa lor de relații, comportamentul lor sugerează o dorință redusă de contacte intime. Drept urmare, ei nu au nici un fel de amici sau confidenți ori au foarte puțini,alții decât o rudă de gradul I. Sunt anxioși în situații sociale, în special în cele care implică persoane nonfamiliare. Ei interacționează cu alți oameni când nu au încotro, dar preferă  să țină în ei înșiși pentru că simt că sunt diferiți și că nu se pot acomoda cu aceștia. Anxietatea lor socială nu este ușor de înlăturat, chiar când petrec mai mult timp împreună sau devin mai familiari cu alți oameni, deoarece anxietatea lor tinde a fi asociată cu suspiciuni referitoare la intențiile acestora. De exemplu, când participă la un banchet, individul cu tulburare de personalitate schizotipală nu va devein mai relaxat pe măsură ce trece timpul ci, din contră, poate deveni mai tensionat și mai suspicios.

             Tulburarea de personalitate schizotipală nu trebuie să fie diagnosticată, dacă patternul de comportament survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu probleme psihotice, al unei tulburări psihotice ori ale unei tulburări de dezvoltare pervasive.

  

Tulburarea de Personalitate Schizoidă

Elemente de diagnostic

(conform DSM_IV 2000)

                 Elementul esențial al tulburării de personalitate schizoidă îl constituie un pattern pervasiv de detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de exprimare a emoțiilor în situații interpersonale. Acest pattern începe precoce în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.

             Indivizii cu tulburare de personalitate schizoidă par a fi lipsiți de dorință de intimidate, par indiferenți la oportunitățile de a dezvolta relații strânse și nu par a procura multă satisfacție din a fi membru al unei familii ori al unui grup social. Ei preferă să-și petreacă timpul singuri, mai curând decât cu alții. Adesea par a fi izolați social sau œ”singuratici” și aproape întotdeauna aleg activități sau hobbiuri solitare care nu comportă interacțiune cu alții .Preferă sarcini mecanice sau abstracte, cum ar fi jocurile pe computer sau matematice. Pot manifesta puțin interes pentru a avea relații sexuale cu alte persoane, și nu le face plăcere decât foarte puține sau nici un fel de activități. Există de regulă o capacitate redusă de a gusta plăcerea din experiențe senzoriale, corporale sau interpersonale, cum ar fi o plimbare pe plajă în asfințit, ori a avea un raport sexual. Acești indivizi nu au amici sau confidenți apropiați, cu excepția posibilă a unei rude de gradul I.

            Indivizii cu tulburare de personalitate schizoidă, par adesea indiferenți la aprobare sau critică din partea altora și nu par a fi deranjați de ceea ce pot gândi alții despre ei. Ei pot să nu realizeze subtilitățile normale ale interacțiunilor sociale și adesea nu răspund în mod adecvat semnalelor sociale, astfel că par inapți din punct de vedere social ori superficiali și cufundați în propriile gânduri. Prezintă de regulă o “amabilitate” exterioară fără reactivitate emoțională vizibilă și, rar, expresii faciale sau gesturi de răspuns, cum ar fi zâmbetul sau înclinarea capului. Ei afirmă că experimentează rar emoții puternice, cum ar fi furia și bucuria. Adesea prezintă un afect coarctat și par a fi reci și distanți. Însă, în acele circumstanțe insolite, în care acești indivizi devin, cel puțin temporar, plăcuți în a se revela lor înșiși, ei pot recunoaște că au sentimente care dor, legate în special de interacțiunile sociale.

             Tulburarea de personalitate schizoidă nu trebuie să fie diagnosticată, dacă patternul de comportament survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice ori al unei tulburări de dezvoltare pervasive sau dacă este datorată efectelor fiziologice directe ale unei condiții neurologice sau ale altei condiții medicale generale.

             Tulburarea de personalitate schizoidă poate avea o prevalență crescută la rudele indivizilor cu schizofrenie sau cu tulburare de personalitate scizotipala.

  

Tulburarea de Personalitate Paranoidă

 Elemente de diagnostic(conform DSM-IV-TR 2000)

            Elementul esențial al tulburării de personalitate paranoid îl constituie un pattern de neâncredere și suspiciune pervasivă față  de alții,  astfel că intențiile acestora sunt interpretate ca răuvoitoare. Acest pattern începe în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.

             Indivizii cu această tulburare presupun că alți oameni îi vor exploata, leza sau înșela, chiar dacă nu există nici o probă care să susțină această presupunere. Ei suspectează, pe baza a foarte puține date ,ori fără nici o probă, că alții complotează contra lor și-i pot ataca brusc, oricând și fără motiv. Simt adesea că au fost profund și irevocabil prejudiciați de o altă persoană sau , chiar când nu există nici o probă obiectivă pentru aceasta. Ei sunt preocupați de dubii nejustificate referitoare la loialitatea și corectitudinea amicilor și asociaților lor, ale căror acțiuni sunt scrutate continuu pentru demonstrarea intențiilor ostile. Orice abatere percepută de la corectitudine și loialitate servește la susținerea supozițiilor lor fundamentale. Ei sunt atât de surprinși când un amic sau asociat le arată loialitate, că nu le vine să creadă aceasta. Când se află în dificultate, se așteaptă ca amicii sau asociații lor să-i atace sau să-i ignore.

            Indivizii cu această tulburare refuză să aibă încredere sau să fie mai apropiați de alții pentru că se tem că informațiile pe care le împărtășesc altora vor fi utilizate contra lor. Ei vor refuza să răspundă la întrebările referitoare la persoana lor, spunând că informația cerută este o o ”chestiune personală”. Văd semnificații degradante sau amenințătoare în cele mai benigne  remarci sau evenimente. De exemplu, un individ cu această tulburare poate interpreta fals o eroare inocentă a unui vânzător dintr-un magazin, drept tentativă deliberată de a nu-i da restul . Complimentele sunt adesea interpretate eronat . Pot vedea o ofertă de ajutor, drept o critică a faptului că ei nu fac suficient de bine ceea ce trebuie să facă.

             Indivizii cu această tulburare poartă tot timpul pică și nu uită insultele, injuriile ori ofensele pe care cred că le-au primit. Ofense minore dau naștere la ostilități majore, sentimentele de ostilitate persistând mult timp. Pentru că ei sunt tot timpul atenți la intențiile prejudiciante ale altora, foarte adesea ei simt că persoana sau reputația lor a fost atacată ori că au fost ofensați într-un mod oarecare. Sunt prompți în a contraataca sau în a reacționa coleros la insultele percepute.

  Persoanele cu această tulburare pot fi geloase patologic, suspectând adesea partenerul de viață, de infidelitate, fără nici un motiv. Pot strânge ”probe” banale și circumstanțiale pentru a-și susține convingerile de gelozie. Subiecții doresc să mențină un control complet asupra relațiilor intime spre a evita să fie înșelați, și se întreabă și se frământă tot timpul în legătură cu locurile unde se află,cu acțiunile, intențiile și fidelitatea soției (soțului) .

             Tulburarea de personalitate paranoidă nu trebuie să fie diagnosticată dacă patternul de comportament survine exclusive în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, sau dacă se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții neurologice, ori alte condiții medicale generale.

 Prevalență:

             Prevalența tulburării de personalitate paranoidă a fost raportată de a fi 0,5%- 2,5% în populația generală, de 10%- 30% printre cei din unitățile psihiatrice cu internare la pat și 2%-10% printre cei din clinicile de sănătate mentală cu pacienți ambulatori.

 Pattern familial:

             Există unele probe de prevalență crescută a tulburărilor de personalitate paranoidă printre rudele probanzilor cu schizofrenie cronică și de o relație familială mai specifică cu tulburarea delirantă, tip persecuție.

  

AUTOSUGESTII POZITIVE

Viitorul meu este luminos.

 Trăiesc acum în iubire, lumină și bucurie nețărmurite. Totul este bine în lumea mea.

 Mă iubesc și mă aprob.

 Apreciez tot ceea ce fac.

 Sunt îndeajuns de bun(ă) așa cum sunt.

 Spun ce am de spus.

 Cer ceea ce vreau.

 Îmi revendic puterea.

 Îmi revendic puterea și îmi creez realitatea cu iubire.

 Cer mai multă înțelegere, pentru a-mi modela cu înțelepciune și iubire propria-mi lume și experiențele de viață.

 Tot ceea ce ating este un succes.

 Îmi stabilesc acum o nouă conștiință a succesului.

 Știu că pot avea atât de mult succes pe cât decid să am.

 Intru în cercul câștigător.

 Prosperitatea de orice fel  este atrasă către mine.

  

Tulburările de personalitate

 O tulburare de personalitate este un pattern durabil de experiență internă și de comportament care deviază considerabil de la cererile culturii individului, este pervasiv și inflexibil, are debutul în adolescență sau precoce în perioada adultă, este stabil în cursul timpului și duce la detresă sau deteriorare. Tulburările de personalitate incluse în această secțiune sunt menționate mai jos.

             Tulburarea de personalitate paranoidă este un pattern de neâncredere și suspiciune, intențiile altora fiind interpretate ca răuvoitoare.

             Tulburarea de personalitate schizoidă este un pattern de detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de expresie emoțională.

             Tulburarea de personalitate schizotipală este un pattern de discomfort acut în relațiile intime, de distorsiuni cognitive sau perceptual și excentricități de comportament.

             Tulburarea de personalitate antisocială este un pattern de desconsiderare și de violare a drepturilor altora.

             Tulburarea de personalitate borderline este un pattern de instabilitate în relațiile personale, imaginea de sine și afectele, și de impulsivitate marcată.

             Tulburarea de personalitate histrionică este un pattern de emoționalitate excesivă și de căutare a atenției.

             Tulburarea de personalitate narcisistică este un pattern de grandoare, necesitate de admirație și lipsă de empatie.

             Tulburarea de personalitate evitantă este un pattern de inhibiție socială, de sentimente de inadecvare și de hipersensibilitate la evaluarea negativă.

             Tulburarea de personalitate dependentă este un pattern de comportament submisiv și de aderență în legătură cu necesitatea excesivă de a fi protejat de cineva.

             Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă este un pattern de preocupare de ordine, perfecționism și control.

             Tulburarea de personalitate fără altă specificație.

            În tulburările de personalitate paranoidă,schizoidă și schizotipală indivizii apar adesea ca bizari sau excentrici.

 În tulburările de personalitate antisocială,borderline, histrionică și narcisistică, indivizii apar adesea ca teatrali, emoționali ori extravaganți.

 În tulburările de personalitate evitantă, dependentă și obsesiv-compulsivă, indivizii apar adesea ca anxioși și fricoși.

 Trăsăturile de personalitate sunt patternuri durabile, de percepere, relaționare, și gândire despre ambianță și sine însuși, care sunt manifestate într-o gamă largă de contexte sociale și personale. Numai când trăsăturile de personalitate sunt inflexibile și dezadaptative, și cauzează deteriorare funcțională sau detresă subiectivă semnificativă,constituie tulburări de personalitate. Elementul esential al unei tulburări de personalitate îl constituie un pattern durabil de experiență internă și de comportament care deviază considerabil de la cerințele culturii individului și se manifestă în cel puțin două din următoarele domenii: cunoaștere, afectivitate, funcționare interpersonală ori control al impulsului.

  

Sunt gata să mă schimb

Sunt gata să mă schimb. Sunt gata să mă eliberez de credințe vechi și negative. Ele sunt gânduri care îmi stau în cale. Noile mele gânduri sunt constructive și mă împlinesc.

 Sunt pregătit(ă) să mă eliberez. Îi eliberez pe ceilalți să experimenteze orice are însemnătate pentru ei, iar eu sunt liber(ă) să creez ceea ce are însemnătate pentru mine.

            Pot elibera trecutul și pot ierta pe toată lumea. Mă eliberez pe mine însumi(însămi) și pe toată lumea din viața mea de rănile trecute. Toți suntem liberi să înaintăm spre noi și glorioase experiențe.

 Trecutul s-a dus. Aceasta este o nouă zi, una pe care n-am mai trăit-o niciodată. Mă aflu în prezent și mă bucur de fiecare clipă.

 Sunt  dispus(ă) să iert.Mă eliberez de trecut, iertându-mă pe mine și iertându-i pe ceilalți. Iertarea este răspunsul la aproape toate problemele. Iertarea este un dar pentru mine. Iert și mă eliberez.

            Nu există vină. Mă eliberez de nevoia de a învinovăți pe cineva, inclusiv pe mine însumi(însămi).

            Toți facem tot ce putem mai bine cu înțelegerea, cunoștințele și conștiința pe care le avem.

 Văd cu claritate. Sunt gata să iert. Aduc viziunii mele iubire și privesc cu compasiune și înțelegere. Înțelegerea mea clară e reflectată în lumea mea exterioară.

            Puterea se află în momentul prezent. Trecutul s-a dus și nu are nici o putere asupra mea. Pot începe să fiu liber(ă) în acest moment. Gândurile de astăzi îmi creează viitorul. Sunt la conducere. Îmi recapăt acum puterea. Sunt în siguranță și sunt liber(ă).

 Aleg echilibrul, armonia, și pacea, și le exprim în viața mea.

  

Depresia între patimă și boală

Cuvântul depresie provine de la latinescul “depression”, care înseamnă “apăsare”. El semnifică dispoziția abătută, însoțită de apatie, vlăguire, evaluare descurajant-pesimistă a ceea ce se întâmplă.

 Această suferință e cunoscută omenirii din timpuri memoriale - poate chiar din timpul căderii din Rai. Crize de depresie sunt descrise adeseori în Vechiul Testament. Este suficient să-l amintim pe regele Saul, căruia îi ușurau deprimarea psalmii lui David. O stare psihică asemănătoare a descris-o și Hipocrate, numind-o melancolie.

 Depresia (cuvânt modern pentru deznădejde) este un fel de plictiseală având pricină în om, împreunată cu insuflarea pământească de a trăi după chipul lumii căzute. Insuflarea pamântescă îl face pe omul modern să încerce a construi raiul în lumea aceasta. Dar raiul artificial făcut de om se dovedește a fi mai curând o colivie artificială aurită ce ține duhul omului prizonier, în care omul este este închis ca o pasăre, fără altă alternativă decât disperarea pricinuită de lipsa libertății duhovnicești.

 În ziua de astăzi, depresia este o boală a civilizației contemporane cu cerințele ei exagerate față de om și cu suprasolicitările psihoemoționale care o însoțesc.

 Există chiar și un tip de tulburare depresivă numită depresie de epuizare. În literatura de specialitate se vorbește tot mai des de depresia existențială sau noogena, adică despre o formă de tulburare nevrotică ce este legată de pierderea sau absența sensului vieții.

            Tulburările depresive sunt un tovarăș nelipsit celor ce s-au împătimit de băutură, de narcotice. Adeseori, depresiile apar pe fondul stresurilor ori situațiilor traumatizante grave și prelungite. Uneori însă ele apar și fără cauze vizibile - în care caz este foarte important să se distigă apariția bolii.

 La baza sa duhovnicească, depresia nevrotică este o stare psihopatologică ce se dezvoltă în urma robirii sufletului omenesc de către patimile trândăvirii și întristării. Iar orice patimă este  și mai mult ațâțată de către demoni, care își află locaș în ea.

 Știința cunoaște multe lucruri despre apariția tulburărilor depresive, însă în mediul științific nu se acceptă să se vorbească despre păcat, în timp ce cauza a multor forme de depresie este tocmai păcatul, lucru despre care dau mărturie Sfinții Părinți și întreaga experiență ascetică a Ortodoxiei.

            Depresia este un semnal  generic prin care sufletul face cunoscută starea nenorocită în care se află. Ea nu este însă fericită întristare pentrui păcate, ci chin al sufletului nepocăit, căruia demonii îi șoptesc "totul merge post, nu mai ai în ce să nădăjduiești.."

 Nevroza depresivă începe cel mai des din pricina problemelor de viață. Omului i se înrăutățește dispoziția, nimic nu îl mai bucură, totul îl enervează, cade în trândăvie, întristare, descurajare, tot ce îl înconjură îi apare într-o lumina întunecată.

  Foarte des stările de acest fel apar fiindcă "viața nu a mers după pofta inimii" omului, fiindcă nu i s-au înfăptuit dorințele, fiincă a avut loc un conflict, fiindcă i-a fost adusă cutare sau cutare jignire.

 Precum spunea Cuviosul Serafim "fără necazuri nu este nici mântuire". Uneori este de ajuns o elementară convorbire cu ține însuți;" Oare trăiesc așa cum trebuie, fac totul așa cum îmi dictează conștiință ,ea? Oare mă întristez pentru ceea ce trebuie?"

 Este neapărată nevoie să ne rugăm dimineața și seara, să ne însemnăm cu semnul crucii înainte de culcare camera și patul, să bem aghiasmă și să stropim cu ea locuința, să citim Evanghelia, să-i chemăm în ajutor pe Sfinți și pe îngerul păzitor, să sfințim casa, să primim cu credință și pocăință Tainele Bisericii. Pe scurt, trebuie să trăim creștinește, și atunci întristarea și descurajarea ne vor părăsi.

 În zilele de amărăciune și în ceasurile de întristare, omul devine nepăsător față de multe mișcări pătimașe ale sufletului său. Onorurile, banii, plăcerile simțurilor trec pe planul doi. Dacă la bucurie își pierde rapid stăpânirea de sine, în schimb la nefericire, de voie, de nevoie își întoarce gândurile spre sine însuși, își conștientizează mai profound și mai bine păcătoșenia.

  Nici minciuna, nici clevetirea josnică, nici jignirile nu aduc bucurie sufletului. Dar dacă omul, și cu atât mai mult creștinul, este zdrobit cu desăvârșire de către ele și rămâne vreme îndelungată într-o stare de mâhnire sau, mai mult, într-o stare de deznădejde, plină de pierderea autocontrolului, a nădejdii în milă lui Dumnezeu și a credinței în sfințenia Purtării de grijă dumnezeiești, aceasta nu este nicidecum o dispoziție creștinească - este deja păcat. Și vicleanul atât așteaptă.

 Dacă a biruit depresia, și este vorba de o formă gravă a bolii, pot ajuta tratamentul prescris de medic ( administrare de preparate cu acțiune forte, regim de viață, poate chiar spitalizare).

            Altfel, trebuie să se înceapă cu rezolvarea conflictelor externe și interne (sufletești). Este vorba de problema personalității, și aceasta trebuie tratată cu precădere prin mijloace duhovnicești.

 Pentru omul ortodox, tratamentul acesta înseamnă lupta cu patimile, înaintare către Hristos pe calea răbdării, smereniei, nerăutații, dragostei.

Sunt recomandate și perioadele scurte de odihnă, comunicare rațională și folositoare pentru suflet cu semenii, aerul curat, somnul suficient.

Sursa: www.universqueen.com/psihoterapieortodoxa

  

Ascultă-ți pielea

       Mintea și corpul funcționează ca un tot și când suntem sănătoși și când suntem bolnavi. Din moment ce nu pot fi considerate entități distincte, tratarea uneia și ignorarea celeilalte duce adesea la eșec. O abordare terapeutică ce le include pe amândouă este aproape întotdeauna necesară în cazul majorității bolilor dermatologice cronice.Tratamentul ar trebui îndreptat nu numai către piele, ci și către pacient ca un întreg  minte- corp. O persoană nu poate fi împărțită în componente organice și psihice pentru tratament separat. Anumite boli cutanate ar trebui, în mod obiectiv tratate că fiind adaptări dinamice și fluctuante la stresul la care un pacient este expus din exterior dar și din interior.
  Psihoterapia este o metodă eficientă de tratament, atunci când este folosită de către terapeuți calificați.Folosirea gândirii psihologice în tratamentul bolilor dermatologice și al alergiilor le permite terapeuților să obțină rezultate mult peste cele oferite doar de către terapia organică.
  Acneea este o dermatoză care se manifestă prin inflamarea foliculului firului de păr și sebaceelor.Fiind doar o dermatoză, acneea are legătură cu pielea, adică cu bariera cu lumea exterioară. Rolul social al pielii este fundamental pentru că participă direct la tipul și modul de relaționare pe care-l avem cu lumea înconjurătoare.
      Acneea juvenilă se manifestă în cea mai mare parte a timpului pe față.Ori, ce reprezintă fața? Reprezintă identitatea, imaginea care se vede sau pe care o avem de sine. Problemele generale ale chipului ne vorbesc prin urmare de o problemă a identității, o dificultate de a accept ceea ce avem sau credem  că avem. Acneea, roșeața sunt mijloace de exprimare a dificultăților de a accepta această față, fie pentru că ne displace, fie că e prea frumoasă și atrage mai mult decât ne dorim. Acneea juvenilă apare în adolescență chiar când această perioadă a vieții este cea în care copilul își fixează reperele afective față de lumea exterioară, dincolo de structura familială. Este perioada maturizării sexuale. Hormonii care contribuie la acestă transformare sunt secretați în cantitate mare. Acneea este semnul îndoielii asupra propriei persoane. Timiditatea, teama de ceilalți, de propria privire, de judecata proprie se exprimă prin toate ușile, adică porii. Ea se îngrașă pentru ca lucrurile și agresiunile reale sau imaginare, să alunece pe ea. Dar o fortăreață asaltată se sufocă adesea cu resturi și rămășițe. Porii pielii sunt plini de toxine și se inflamează, emoțiile reținute putrezesc terenul. Acneea se instalează, și exprimând ce se întâmplă poate genera un sindrom negativ, pentru că persoana care se vede astfel desfigurată în oglinda proprie, riscă să se teamă și mai mult de sine agravând astfel procesul.

Autosugestii pozitive- voi fi plin/ă de energie!

Ziua de azi e ce  mai bună pentru a începe să-ți folosești inconștientul cu maximum de eficiență. Autosugestia, ideile forță din acest articol sunt realizate astfel încât să pătrundă adânc în inconștientul tău și să pună în mișcare resursele miraculoase ale minții tale.

 Afirmațiile pozitive sunt un instrument eficient pentru reprogramarea inconștientului.Mintea poate trece  în acest fel de la gânduri negative la gânduri pozitive. Totodată, autosugestiile pot modifica starea emoțională. Efectul acestora asupra inconștientului se realizează prin repetarea lor de mai multe ori, dimineața sau seara. Spuse cu voce tare, au un impact și mai mare.

Citește atent și rar afirmațiile de mai jos cu voce tare:

 

Forțele îmi cresc zi de zi!

Mă simt din ce în ce mai plin/ă de de energie!

Energia mea se manifestă, fără a slăbi, de dimineața până seara, iar eu mă simt plin/ă de forță!

Mă simt în largul meu, indiferent de activitatea pe care trebuie să o desfășor!

Simt cum îmi pot canaliza energia spre orice activitate pe care doresc să o fac!

Voința mea este din ce în ce mai puternică!

Pe zi ce trece, voința mea devine și mai puternică!

Ai citit câteva sugestii pozitive. Citește și recitește aceste rânduri de mai multe ori pe zi, cu voce tare. Te vor ajuta să-ți păstrezi buna dispoziție și tonusul psihologic,să fii eficient(ă) și să elimini stresul. Tu decizi dacă vrei să fii fericit(ă) sau deprimat(ă). Folosirea acestor autosugestii este ca și cum ai apăsa pe butonul de pornire al stării de bine.

 

INTUIȚIA

           Nu suntem obișnuiți să vorbim despre intuiție. Este unul dintre cele mai puțin cunoscute simțuri ale noastre și poate cele mai ignorate.
 Este un simț subtil, unul dintre cele mai sensibile, dar și cel mai ascuns dintre ele, cel mai necunoscut dar și cel mai risipit. Intuiția se numără printre resursele noastre invizibile, este foarte puțin cultivată, însă prezentă la mult mai multe persoane decât am fi tentați să credem. Educația pe care o primim ne învață puține lucruri despre intuiție, care este privită cu neâncredere și nu este considerată a fi demnă de acceptare necondiționată. Este văzută ca un factor aleatoriu și adeseori este ignorată , neânțeleasă și respinsă. Intuiția este legată de o sensibilitate aparte, care ne ajută să ascultăm, să vedem, să simțim mai ales acele fenomene, intuiții, premoniții care le scapă de obicei majorității oamenilor.
          Ţi s-a întâmplat vreodată ca din senin să ai senzaţia că ceva urmează să se întâmple şi chiar să devină realitate? Ei bine, acesta este glasul intuiţiei care, dacă înveţi să-l asculţi, te va ajuta în multe situaţii. Te gândeşti probabil că „cel de-al şaselea simţ" este un apanaj al femeilor sau că doar o categorie restrânsă de persoane are acest dar înnăscut. Însă cercetătorii te contrazic şi spun că toţi avem o latură intuitivă, mai mult sau mai puţin dezvoltată, dar că nu oricine ştie să o folosească. De altfel, multe persoane n-au idee cât de puternică este capacitatea lor de intuiţie. Iar atunci când devin conştienţi de ea, aceştia pot lua mai uşor decizii, pot anticipa un pericol şi devin mai comunicativi
  “œSimteam într-un mod ciudat că acel proiect nu este bun pentru mine și nu am știut să mă definesc și să îmi respect sentimentele. Câteva luni mai târziu am constatat cu părere de rău că ar fi trebuit să am încredere în intuiția mea.”
       Intuiția înseamnă să depășești granițele cunoscutului, să intri într-un spațiu unde fiecare lucru e la locul lui, precum bucățile  unui puzzle care nu așteaptă decât privirea sau ascultarea noastră pentru a se reasambla. Intuiția înseamnă să te apropii mai mult de tine însuți și de celălalt și să intrii într-un univers armonios. Intuiția este o formă de cunoaștere spontană a ceea ce se întâmplă, o manifestare a imprevizibilului, o pasarelă care asigură trecerea dinspre necunoscut spre ceva cunoscut .Este ca și cum intuiția ar fi un canal prin care se transmite manifestarea haotică sau aleatorie a unuia dintre simțurile noastre pentru a permite stabilirea unei legături , a unei ancore care să ne lege de anumite posibilități care pot încolți în imensa forfotă a vieții.
  Ca urmare intuițiile n-ar trebui privite că ceva accidental sau excepțional ci ca pe o dovadă a unor structuri interioare de care am putea beneficia permanent prin îmbunătățirea relației cu propria ființă în general și cu partea ei energetică de dincolo de spațiul mental emoțional
  Poate că ar trebui să acordăm mai mult loc intuiției acceptând să înțelegem semnele subtile, limbajul silențios prin care încearcă să ni se dezvăluie.
         În lumea reală a vieții nimic nu este plictisitor, neinteresant, previzibil. Acesta este și motivul pt care cei ce trăiesc aproape de stucturile lor subtile sunt invariabili originali, atrăgători sau cel putin surprinzători.