Elemente
de diagnostic
(conform
DSM_IV 2000)
Elementul esențial al tulburării de
personalitate schizoidă îl constituie un pattern pervasiv de detașare de
relațiile sociale și o gamă restrânsă de exprimare a emoțiilor în situații
interpersonale. Acest pattern începe precoce în perioada adultă și este prezent
într-o varietate de contexte.
Indivizii cu tulburare de personalitate
schizoidă par a fi lipsiți de dorință de intimidate, par indiferenți la
oportunitățile de a dezvolta relații strânse și nu par a procura multă
satisfacție din a fi membru al unei familii ori al unui grup social. Ei preferă
să-și petreacă timpul singuri, mai curând decât cu alții. Adesea par a fi
izolați social sau ”singuratici” și aproape
întotdeauna aleg activități sau hobbiuri solitare care nu comportă interacțiune
cu alții .Preferă sarcini mecanice sau abstracte, cum ar fi jocurile pe
computer sau matematice. Pot manifesta puțin interes pentru a avea relații
sexuale cu alte persoane, și nu le face plăcere decât foarte puține sau nici un
fel de activități. Există de regulă o capacitate redusă de a gusta plăcerea din
experiențe senzoriale, corporale sau interpersonale, cum ar fi o plimbare pe
plajă în asfințit, ori a avea un raport sexual. Acești indivizi nu au amici sau
confidenți apropiați, cu excepția posibilă a unei rude de gradul I.
Indivizii cu tulburare de
personalitate schizoidă, par adesea indiferenți la aprobare sau critică din
partea altora și nu par a fi deranjați de ceea ce pot gândi alții despre ei. Ei
pot să nu realizeze subtilitățile normale ale interacțiunilor sociale și adesea
nu răspund în mod adecvat semnalelor sociale, astfel că par inapți din punct de
vedere social ori superficiali și cufundați în propriile gânduri. Prezintă de
regulă o “amabilitate” exterioară fără reactivitate emoțională vizibilă și,
rar, expresii faciale sau gesturi de răspuns, cum ar fi zâmbetul sau înclinarea
capului. Ei afirmă că experimentează rar emoții puternice, cum ar fi furia și
bucuria. Adesea prezintă un afect coarctat și par a fi reci și distanți. Însă,
în acele circumstanțe insolite, în care acești indivizi devin, cel puțin
temporar, plăcuți în a se revela lor înșiși, ei pot recunoaște că au sentimente
care dor, legate în special de interacțiunile sociale.
Tulburarea de personalitate schizoidă nu
trebuie să fie diagnosticată, dacă patternul de comportament survine exclusiv
în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice ori
al unei tulburări de dezvoltare pervasive sau dacă este datorată efectelor
fiziologice directe ale unei condiții neurologice sau ale altei condiții
medicale generale.
Tulburarea de personalitate schizoidă poate
avea o prevalență crescută la rudele indivizilor cu schizofrenie sau cu
tulburare de personalitate scizotipala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu