luni, 24 noiembrie 2014

„Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?” (scrisoare de adio)


Aceasta trebuia să fie o scrisoare de adio… Şi este! Spun ADIO întunericului, fricii şi morţii, deznădejdii şi singurătăţii… Adio! În Numele Lui…

„Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S…, aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu (printre toate celelalte porcării sexuale)... Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste (ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului!
De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi, ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare…
Ne daţi bani şi o rupeţi la fugă să faceţi alţii, lăsându-ne singuri cu cel mai viclean dintre monştrii acestei lumi: Banul. Parcă el ar fi nu numai stăpânul vostru ci şi copilul vostru: de multe ori mă întreb dacă voi faceţi bani pentru mine sau eu m-am născut ca să daţi un sens nobil sclaviei voastre… Deşi nu suntem bogaţi, nici bancheri, nici afacerişti, în casa noastră se vorbeşte mereu numai despre bani… Şi când mi-i daţi o faceţi cu satisfacţia celui care şi-a împlinit deplin datoria sa, sfântă, de părinte…
Poate că deja nu mai ştiţi să faceţi altceva. Când eraţi tineri v-aţi vândut sufletele Banului, aţi acceptat viaţa pe care o dă Banul, în locul celei pe care o dă Dumnezeu; şi viaţa pe care o dă Banul e o moarte travestită, aşa cum iubirea pe care o dă banul e prostituţie…
Când voi v-aţi vândut sufletele ne-aţi vândut şi pe noi, chiar dacă nu eram născuţi. Căci vânzându-vă aţi făcut din lume o piaţă de suflete…
Ştiu, după ce veţi citi aceste rânduri vă v-a părea rău că nu m-aţi avortat…
…deşi majoritatea timpului mi-l petrec, ca un avorton, pe net, căutând acolo ceea ce nu mai găsesc în lumea voastră: o bucăţică de viaţă proaspătă, cinstită, care să poată fi trăită ca un om, nu ca o maşină. Dar şi acolo nu-s decât alţi disperaţi ca mine, care ajungem să muşcăm unii din alţii, pentru că şi net-ul e pustiu ca şi vieţile voastre, dar cel puţin nu doare ca minciuna care vine de pe buzele părinţilor tăi… Adeseori stau minute în şir privind lumina monitorului, simţind radiaţiile ecranului ca o mângâiere rea, otrăvitoare… dar vădit rea şi otrăvitoare, nu ca mângâierea involuntară pe care mi-o daţi punându-mi bancnotele în palmă…
Oare de ce am ajuns noi, adolescenţii de azi, să spunem ceea ce simţim şi gândim doar în scrisorile de rămas bun ale sinucigaşilor? Nu mai e loc pentru Adevăr în această lume? Adevărul nu e bun decât pentru a muri?...
Mă doare până la os tot ceea ce vă scriu, fiecare cuvânt şi fiecare virgulă… Pentru că şi aceasta e o scrisoare de rămas bun…
Am ajuns nişte prefăcuţi care abia aşteaptă pauzele ca s-o zbughească printre blocurile din jurul liceului, acolo unde am ascuns o sticlă de băutură şi un pachet de ţigări, unde dansăm şi râdem şi ne sărutăm cu patima unui protest, scandalizându-i pe locatari… Şi ei, săracii, se tem de noi, nu ne spun nimic, le e teamă că o să-i caftim când vor ieşi să ducă gunoiul… Le e frică de pumnii noştri, pentru că nu ne-au luat niciodată povara neagră din suflete… De fapt, sunt şi unii care ne înjură şi ne alungă, cu acordul tacit al bătrâneilor fricoşi de la ferestre, care parcă toată viaţa n-au învăţat nimic altceva decât să-i alunge pe alţii din sufletul lor… ca să nu pună în pericol amărâta lor de viaţă… pe care n-aş primi-o nici de pomană!
Voi ne daţi bani ştiind că noi îi cheltuim pe băutură, droguri şi sex protejat (care vă protejează de fapt pe voi de „complicaţii”, de efectele nedorite ale vieţii moderne, civilizate!). Parcă aţi investi într-un serviciu de deratizare care vă scuteşte de noi şi de problemele noastre sufleteşti ca de şobolani şi gândaci de bucătărie… Îmi dau tot mai mult seama că voi aveţi nevoie de industriile divertismentului mai mult decât noi: căci ce v-aţi face voi, părinţii, dacă într-o zi când s-ar lua curentul, ar trebui să ţineţi loc de calculator, televizor, bar şi prieten la un loc? N-aţi fi cu totul depăşiţi? Aţi mai zâmbi aşa frumos, relaxaţi, ca atunci când ne daţi bani ca să ieşim în oraş?...
Iată! Nici măcar nu îndrăznim să îndreptăm către părinţii noştri strigătul nostru de ajutor… Iată, că nu credem în voi… Unde e dragostea care ne-ar fi dat această credinţă? Aţi vândut-o demult pe confort, pe gresia şi faianţa din baie, pe maşina nouă din garaj şi pe toate celelalte fleacuri pe care mi le băgaţi în ochi ori de câte ori simţiţi în mine revolta… Şi ce mă doare cel mai tare: nu vreţi de la mine decât un singur lucru: să ajung la fel ca voi! Pentru asta mă plătiţi şi-mi îngăduiţi toate!
Voi nu vă puteţi salva nici pe voi înşivă… Nici societatea, nici şcoala, forme de senilitate consfinţite prin vot o dată la 4 ani…
Numai Dumnezeu ne-ar putea scoate din toată farsa asta tembelă şi murdară… Dar El… unde este?
Unde este Dumnezeu, mamă?
Unde este Dumnezeu, tată?
Nu vedeţi că înnebunim fără El?
Nu vedeţi că banii pe care ni-i daţi sunt bani de înmormântare a sufletelor noastre?
Nici profa de religie nu-L cunoaşte pe Dumnezeu… Ştie doar să mute piesele unui muzeu religios din magazie în sufletele noastre… Ne mai atârnă, în „colierul” disperării noastre, un bolovan pe care scrie religie
O colegă satanistă m-a invitat să mă alătur grupului lor… Am refuzat-o… Oricum, viaţa noastră obişnuită semănă cumplit de mult cu ritualul şi cultul lor: presupune respingerea, hulirea, batjocorirea şi uciderea a tot ce este curat şi nobil în noi ca să ne accepte… Cine?!
De aceea şi ea şi „tovarăşii” ei se simt în această lume ca peştele în apă şi ceea ce pentru mine este dureros, pentru ea este plăcut… Practic ea îmi cere să mă bucur de rău, de absurdul în care ne cufundăm tot mai mult… de anormalitatea relaţiei noastre…
Dar prefer să mor decât să accept asta…
………………………………………………………………………………………………
Dragii mei, scumpii mei părinţi!
Acestea ar fi trebuit să fie ultimele mele cuvinte…
Pregătisem totul, în detaliu… Când a sunat Ana şi mi-a zis să mergem la mănăstire… Am refuzat şi m-am dus să mă culc; dar stând în pat m-am gândit că dacă tot m-am hotărât să mor, ce mai contează? Dacă cineva m-ar face să mă răzgândesc, înseamnă că hotărârea mea e o iluzie, înseamnă că mi-e frică, înseamnă că nu fac decât să spun cuvinte goale, să-i mint pe toţi ca să mă dau în spectacol, şi în cel mai scârbos, acela de a cerşi atenţie cu moartea ta…
Când orice ai face şi tot nu eşti băgat cu adevărat în seamă, nu-ţi mai rămâne decât moartea: ştii că la înmormântare vor fi sentimente adevărate, că vei fi plâns şi regretat aşa cum nu ai fost niciodată, ŞTII CĂ ATUNCI VEI AVEA VALOAREA PE CARE O MERITĂ ORICE OM DE PE PLANETA ASTA CÂND ESTE ÎN VIAŢĂ,  mila aceea esenţială care, oricât de căzut ai fi, te împinge să te agăţi de viaţă… Ştii că oamenii de lângă sicriul tău se vor fi trezit cu adevărat, că te vor privi şi-ţi vor vorbi din inimă… DIN INIMĂ…DIN INIMĂĂĂĂ!!!!!!!!.....
Asta am găsit la mănăstire, mamă şi tată: propria INIMĂ!
Mă dusesem să dărâm ultima redută a vieţii, mă dusesem să înfrunt şi ultimele argumente ale sufletului, cele religioase… M-am dus cu o hotărâre furioasă…
Am intrat în chilia unui călugăr subţire şi palid, care privea în podea ca şi cum ar fi urmărit o furnică prin microscop… Mi-a făcut semn cu mâna să mă aşez pe un scaun, apoi s-a aşezat şi dânsul…
Au trecut câteva minute până când să-mi dau seama că tăcerea lui e mai puternică decât furia mea, şi viaţa din trupul acela numai piele şi os, înmiit mai tare decât lumea plină de disperare şi ipocrizie din care veneam… Încet-încet, fără un sunet, inima mi se dezgheţa: frigul din ea se evapora ca şi cum suflarea caldă a cuiva ar fi cuprins-o, ca şi cum un suflet ar fi intrat în mine şi mi-ar fi îmbrăţişat sufletul ca să-l încălzească…
N-am crezut că există aşa ceva, o astfel de dragoste… Am văzut mereu numai atingerea trupurilor, îmbrăţişarea lor disperată, care nu atinge sufletul, care lasă sufletele şi mai singure şi mai pustii …şi mai reci…
EXISTĂ DRAGOSTE, MAMĂ!!!
EXISTĂ DRAGOSTE, TATĂ!!!
Suntem în noiembrie şi-n mine e primăvară! Înţelegeţi?
Sunt plină de izvoare care curg prin noroiul pe care l-au lăsat toate iernile vieţii mele în urmă… care acum nu mai e ascuns sub falsul alb al zăpezii… Văd în mine toată murdăria lumii şi am mai multă poftă de viaţă ca oricând! Dar e Soare pe cerul sufletului meu, Lumină şi căldură, şi ştiu că El are puterea de a usca totul şi de a face să crească iarba; şi că vor ieşi flori…
Stăteam în chilia aceea, într-o tăcere tot mai caldă şi mai duioasă… Mă aşteptasem să fiu întâmpinată cu reţinere, să fiu judecată şi combătută, mustrată, luată la rost, să mi se ţină predici… Şi nimic din toate acestea… Doar un preot călugăr care tăcea… Doar metaniile din mâna lui se mişcau încet ca un ceas care măsura, nu timpul, ci mila… De la o boabă la alta, mila aceea plină de înţelegere, tot creştea… până mulţimea ei mi-a apăsat inima atât de tare încât am izbucnit în plâns… M-am aruncat la picioarele lui şi am început, plângând în hohote, să spun totul, TOTUL, TOOOOTTTUULLL…
Nu mai ştiam cine şi unde sunt, nu mai simţeam spaţiul şi timpul… Doream cu disperare doar ca bunătatea aceea ce mi se descoperise să rămână cu mine: să stau în casa ei şi să mănânc la masa ei şi să privesc prin fereastra ei, să fiu copilul ei, care se joacă în curtea ei, care se bucură de laudele ei… Şi pentru asta trebuia să spun totul, să dau totul afară din mine, să mă eliberez de tot ce fusesem până atunci… Să dau afară tot ce era de afară, tot întunericul şi scâşnetul dinţilor sufletului meu… Aici în dragostea aceasta ar fi trebuit să mă nasc şi să locuiesc şi să cresc… Aici ar fi trebuit să fiu dintotdeauna şi să nu cunosc altceva… Dar eu m-am născut afară, din oameni izgoniţi din Rai, care s-au învăţat să trăiască afară, în întuneric şi-n mijlocul disperării… Oameni care au colonizat ura şi durerea continuă… Oameni care locuiesc în mlaştină şi s-au învăţat cu căldura ei fetidă… Au uitat mireasma bunătăţii şi dragostei lui Dumnezeu…
M-AM ÎNDRĂGOSTIT, MAMĂ!
Iubesc, tată!
Nu un băiat, nu o haină, nu o muzică, nu un liceu, nu o carieră!
M-am îndrăgostit de Viaţă, de Dumnezeu şi de Om! Toate acestea m-au strâns într-o singură îmbrăţişare de nesfârşită dragoste şi duioşie când m-au cuprins de umeri şi m-au ridicat, nu de pe podeaua de lut a unei chilii, ci din adâncul mormântului în care locuia sufletul meu…
Acum, chiar dacă lumea întreagă ar pieri, cu toate lucrurile şi modele ei, FERICIREA MEA AR RĂMÂNE NEŞTIRBITĂ! Pentru că acum ea nu mai vine din afara mea spre înlăuntrul meu, ca să depindă de capriciile lumii: ci vine din lăuntrul meu şi creşte până se revarsă în jurul meu: şi nu trebuie decât un singur lucru: să rămâi credincioasă Izvorului ei, Iisus Hristos Cel Răstignit. Din El curge, nespus de bogată, această iubire duioasă, mângâietoare care înţelege şi iartă şi îndreaptă, cu nespusă blândeţe, toate rătăcirile sufletului…
Atât mi-a spus călugărul acela la sfârşitul spovedaniei mele: Acesta Care a luat asupra Sa păcatele tale şi ţi-a dat iertarea, Acesta Care ţi-a luat sufletul în braţe ca pe un prunc şi ţi l-a încălzit cu Suflarea Lui dătătoare de viaţă, este IISUS HRISTOS, Dumnezeu Care S-a făcut Om, răstignit pentru vina ta şi înviat pentru viaţa ta…
Ştiu că nu veţi înţelege… Oare poate cineva, fără să fi cunoscut el însuşi, din experienţă personală, cele scrise de mine?
Dar totuşi am îndrăznit să vă povestesc… totuşi, îndrăznesc să nădăjduiesc, că într-o zi, veţi înţelege…
În zori, după priveghere, la sfârşitul Liturghiei, părintele mi-a făcut semn să mă apropii şi să mă împărtăşesc… Nu vă pot spune ce s-a întâmplat atunci… Doar că ceea ce am cunoscut în Sfânta Spovedanie a fost doar un mic prolog…
Ştiu că nu puteţi înţelege… Dar vă rog, vă rog din toată inima să mă credeţi: NICIODATĂ NU MI-A FOST MAI DOR DE VOI! NICIODATĂ NU V-AM IUBIT MAI CURAT ŞI MAI MULT!...
Aseară, când v-am cerut bani pentru imaginara aniversare la care trebuia să merg nu ştiam că am spus ultima minciună… Ştiam că mă duc să distrug şi ultimul argument al vieţii… Şi, iată-mă, ca o întoarsă din morţi, ca o ieşită din iad! Ca o învinsă de Viaţă! Doar pentru că Cineva a readus Dragostea pe pământ, deschizându-şi braţele înaintea noastră şi îmbrăţişându-ne aşa cum suntem cu preţul celor mai cumplite răni…
Acum, dragii mei, am pentru ce să trăiesc… Am ce să dau… Acum nu mă mai sperie nici o durere… căci Hristos le-a transformat pe toate în dureri de naştere ale Iubirii…
Aceasta trebuia să fie o scrisoare de adio… Şi este! Spun ADIO întunericului, fricii şi morţii, deznădejdii şi singurătăţii… Adio! În Numele Lui…
(după o întâmplare reală)

marți, 9 septembrie 2014

Mediocritatea

"Mediocru" este cel care nu stie ce sa raspunda atunci cand prietenii sau familia il intreaba de ce nu are mai mult succes.
"Mediocru" inseamna cea mai de sus parte a celei inferioare, cel mai bun dintre cei mai prosti, cea mai de jos parte a celei superioare, cel mai prost dintre cei mai buni.. Te incadrezi in aceste categorii?
"Mediocru" inseamna sa nu iesi in evidenta cu nimic, nesemnificativ, o non-entitate.
Sa fii "mediocru" inseamna sa fii lenes, sa iti lipseasca curajul de a lua o pozitie, inseamna sa iti treaca zilele pur si simplu fara sa faci nimic.
Sa fii ''mediocru" inseamna sa ocupi spatiu fara nici un scop; sa parcurgi drumul prin viata fara a achita niciodata calatoria, sa nu platesti niciodata dobanda pe care Dumnezeu a facut-o in tine.
"Mediocru" inseamna ca ceilalti sa uite la un moment dat ca ai trecut prin aceasta viata.
Oamenii isi amintesc de cineva care a avut succes, prin prisma contributiei aduse, iar de cineva care a dat gres pentru ca a incercat. Insa o persoana mediocra este pur si simplu uitata.

Nu putem fi de acord cu ideea de mediocritate, nu? Nimeni nu admira persoanele mediocre. Cele mai bune companii nu platesc mediocritatea.
Romancierul Arnold Bennet spunea:"Adevarata tragedie este cea a individului care nu a depus niciodata in viata efortul suprem, care nu si-a atins niciodata nivelul maxim." Trebuie sa fim constienti de bresa care se afla in noi si potentialul nostru si sa permitem tensiunii aferente acelei brese sa ne motiveze sa ne straduim sa fim mai buni.

John Maxwell

miercuri, 3 septembrie 2014

Anxietatea generalizata este maladia grijilor excesive si incontrolabile.
Anxietatea generalizata este maladia grijilor excesive si incontrolabile

Este o maladie pentru ca grija este constanta in ea, pentru ca persoanele nu reusesc sa o opreasca si sufera din aceasta cauza multe complicatii: dureri fizice multiple, insomnii, dificultati de concentrare si de memorizare... Calitatea vietii lor este in mod clar alterata, aproape tot atat de mult ca si a pacientilor deprimati. Aceste persoane sufera de o reactivitate emotionala excesiva la tot felul de situatii. In anxietatea generalizata exista o viziune asupra lumii foarte marcata de omniprezenta pericolelor posibile. 
In anxietatea generalizata se regaseste, de asemenea o izbucnire foarte rapida a scenariilor catastrofice. Cand suntem foarte anxiosi, evaluarea noastra asupra situatiilor se radicalizeaza: pierdem sensul nuantelor. Universul se imparte atunci in doua categorii: ceea ce este periculos si ceea ce nu este periculos. De indata ce survine o incertitudine sau o problema, ne indreptam direct spre scenariul catastrofic, cea mai proasta dintre situatiile posibile..
La inceput, anxiosii generalizati isi consulta mai degraba medicul de familie, caci ceea ce ii supara sunt simptomele fizice ( colite, dureri de ceafa, lumbago, dureri in regiunea precordiala‌). Grija, suferinta fizica, ei le suporta cu barbatie, sunt obisnuiti cu ele. Anturajul lor este cel care, de cele mai multe ori, suporta mai putin bine si care ii indeamna sa ceara consultatii. Si atunci ei vin la cabinetul de psihoterapie cand sunt deprimati, epuizati si uzati de nelinistile lor neincetate. 
Multi dintre acesti mari anxiosi vor avea cel putin odata un episod depresiv.
Sursa:
http://www.teodora.com.ro

Prevenirea- cel mai bun remediu pentru dependenta

Fostul rege al drogurilor, William Bennet afirma ca putem face ceva pentru a-i impiedica pe copii nostri sa foloseasca droguri. Dupa parerea lui, copii care comunica bine cu parintii, care merg la biserica in mod regulat si se implica in activitati extrascolare, rareori incearca sa se drogheze. Ne indeamna sa-i implicam tot timpul in activitate si sa le reamintim ca sunt fiinte morale si spirituale. Sa le spunem ca abuzul de droguri reprezinta o degradare a caracterului si a sufletului, ceea ce e nedemn de ei.
Iata si alte cateva idei interesante de la specialistul in droguri dr. Forest Tennant. Dupa parerea lui, in viata unui om, ordinea este extrem de importanta. Ne recomanda sa avem o structura si un program centrat pe activitati pozitive. Pentru tineri, lucruri cum ar fi pranzul in familie, ore regulate de trezire si de culcare si un timp bine stabilit pentru studii pot fi de mare ajutor. De asemenea subliniaza faptul ca ii putem invata pe copii ceea ce stim, dar cu siguranta ei vor copia ceea ce suntem.

sursa:
Motive pentru a zambi
Zig Ziglar

luni, 18 august 2014

     
 Oamenii propovaduiesc intotdeauna efortul, in conditiile in care ar trebui sa il respinga. Cine spune efort spune vointa, iar cine spune vointa vorbeste de regula de un conflict cu imaginatia, din care va rezulta in mod garantat exact opusul situatiei pe care si-o doreste.
         Considera intotdeauna ca lucrul pe care doresti sa il faci este usor, in masura in care este posibil. Atat timp cat te vei afla in aceasta stare de spirit, nu iti vei cheltui energia decat exact atat cat va fi necesar. Pe de alta parte, daca vei considera care o ai de indeplinit este dificila, vei cheltui de 10-20 de ori mail multa energie decat este necesar.
         Cu alte cuvinte, iti vei risipi inutil energia.

Emile Coue

miercuri, 13 noiembrie 2013

Control asupra propriei persoane

http://www.teodora.com.ro/index.php?idmenu=3&sub=359
Dezinformarea din paradigma gresita este ca in hipnoza altcineva iti "controleaza" mintea. Nimic mai neadevarat! De fapt, lucrurile stau exact invers. Tocmai din acest motiv, multi dintre cei care experimenteaza pentru prima data starea de transa spun ca nu ar fi fost hipnoza:" Dar eu imi amintesc tot ce am gandit si am simtit! Am simtit ca sunt foarte concentrat si ca detin controlul asupra experientei mele". Cand folosim hipnoza intr-un mod sanatos si benefic, avem mai mult control asupra propriei persoane, nu mai putin.

joi, 5 septembrie 2013

http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=3&sub=359
Hipnoza clinica

Hipnoza poate fi considerata o posibilitate de a-l invata pe client noi modalitati de a gandi, simti, actiona, de a se integra mai rapid si mai eficient in societate, de a gasi in interiorul fiintei sale noi resurse adaptative. Yapko(2006) este de parere ca in ciuda prejudecatilor care au circulat si mai circula inca si conform carora hipnoza ar conduce la pierderea controlului clientului, acest demers presupune exact contrariul, si anume ca hipnoza reprezinta o strategie menita sa intareasca Eul subiectului, sa-l ajute sa se descopere pe sine, sa evolueze in plan personal, creand contextul favorabil ca individul sa isi dezvolte laturile cele mai bune si mai adaptative ale personalitatii sale.

Specialistii sustin ca nu exista un singur tip de hipnoza, aceasta imbracand forme foarte diferite.
Este cunoscut faptul ca receptivitatea la hipnoza reprezinta o variabila individuala care depinde de multi factori:

- Factori ce tin de aptitudinile subiectului: capacitatea de concentrare a atentiei, abilitati imaginative, capacitatea subiectului de a experimenta si fenomenul de disociere intrapsihica, precum si nivelul si continutul asteptarilor.

_ Factori de natura interpersonala: increderea in terapeut, sentimentul de a fi acceptat, calitatea aliantei psihoterapeutice;

- Factori contextuali: lumina si zgomotul din cabinet, caracteristicile fotoliului sau canapelei, circumstantele in care este prezentata si definita hipnoza.

Exista mai multe modalitati de a conduce hipnoterapia. Astfel, unii terapeuti utilizeaza o abordare mai tehnica, cu metode de inductie si scenarii sugestive bine structurate, in timp ce altii(printre care ma numar si eu), mai centrati pe client,extrag de la acesta resursele interioare, construind abordare intr-o maniera mai personalizata.
Nu se poate afirma faptul ca un anumit tip de sugestii are rezultate mai bune decat altul, eficienta terapeutica fiind asigurata de maniera in care se raporteaza clientul la aceste sugestii.

marți, 9 iulie 2013

Vorbeste despre lucrurile care-ti plac.

Atunci cand vorbesti despre dificultatile cu care te confrunti, indiferent daca este vorba de bani, de o relatie, de o boala sau de scaderea profitului afacerii tale, tu nu vorbesti despre ceva placut.
Atunci cand comentezi un eveniment negativ despre care ai auzit la stiri sau vorbesti despre o persoana al carei comportament te-a iritat, tu nu vorbesti despre ceva placut. Atunci cand descrii ce zi proasta ai avut, cum ai intarziat la intalnire, cum ai fost blocat in trafic sau cum ai ratat autobuzul, tu nu vorbesti despre ceva placut. Exista multe lucruri minore care se intampla in fiecare zi .Iin cazul in care cazi in capcana descrierii si comentarii tuturor lucrurilor neplacute din viata ta, oricat de minore ar fi, acestea vor atrage in scurt timp noi conflicte si noi dificultati cu care te vei confrunta.
De aceea,focalizeaza-te intotdeauna asupra micilor intamplari fericite ale zilei. Vorbeste despre intalnirea care a decurs bine, despre faptul ca iti place sa fii punctual, despre cat de bine te simti , despre profitul pe care ti-ar placea sa-l ai. Descrie situatiile si interactiunile din timpul zilei care au decurs minunat.Vorbeste intotdeauna despre ceea ce iti place si despre ceea ce iubesti, astfel incat cuvintele tale sa atraga in viata ta si mai multa iubire.
Daca nu te gandesti decat la aspectele negative din viata ta, si daca vorbesti la infinit despre ele, la fel ca un papagal, tu iti creezi singur o inchisoare in jurul tau, ca un fel de colivie. Ori de cate ori vorbesti despre ceea ce nu iti place, tu adaugi o noua bara la aceasta colivie si te separi singur de lucrurile bune pe care ti le-ar putea oferi viata.
Oamenii care traiesc vieti minunate vorbesc mai mult despre lucrurile care le plac si pe care le iubesc.In acest fel toate usile li se deschid si ei capata un acces nelimitat la tot ce are viata bun de oferit.
Asadar, daca doresti sa te bucuri de o viata minunata, distruge barierele coliviei pe care ti-ai creat-o singur. Ofera iubire, vorbeste numai despre ceea ce iti place, iar iubirea te va elibera.
(Rhonda Byrne-Puterea)


vineri, 28 iunie 2013

Fii bun cu tine insuti,caci meriti acest lucru!

Multi oameni tin un regim alimentar si slabesc, dar dupa aceea pun la loc greutatea pierduta. Explicatia este simpla: ei s-au focalizat asupra pierderii in greutate, nu asupra greutatii perfecte.
Omul atrage intotdeauna lucrul asupra caruia se focalizeaza cel mai intens. Concentreaza-ti atentia asupra a cum vrei sa fii si nu asupra a ceea ce nu esti, iar daca mintea ta incepe sa critice anumite aspecte ale tale, izgoneste aceste ganduri.
Reorienteaza-ti imediat mintea asupra lucrurilor minunate din viata ta. In acest fel vei atrage lucruri minunate in viata ta.

Fii bun cu tine insuti,caci meriti acest lucru! 
http://www.teodora.com.ro/index.php?idmenu=3

Anorexia nervoasa

Anorexia nervoasa, chiar daca nu are incidenta depresiei,este tulburarea mentala cu cel mai ridicat risc de mortalitate la adolescenti.Dificultatea abordarii acestei tulburari provine din particularitatea sa de a se transforma intr-o moda in randul tinerilor. 
"Papusile Barbie" sunt din ce in ce mai mediatizate, promovandu-se o alternativa pentru adolescentele aflate in stadiul cautarii identitatii.
Persoana care sufera de anorexie, respinge in mod intentionat mancarea si are prea putin de-a face cu apetitul.Autoinfometarea prin respingerea,evitarea alimentelor si restrictia calorica este asociata in anorexia nervoasa cu unele comportamente compensatorii precum exercitiile fizice excesive,vomitismele autoinduse sau abuzul de laxative.Toate acestea sunt explicate printr-o teama intensa a persoanei de a se ingrasa, pe fondul unei perceperi distorsionate a propriului corp,care o determina pe acea persoana sa se vada ca fiind grasa, desi este subponderala.
Fata care dezvolta anorexie nervoasa poate sa inceapa sa petreaca mai mult timp singura,izolata, in camera sa.Acest comportament este comun printre copii de 10 ani care doresc sa isi manifeste independenta fata de parinti, dar in timp ce in mod tipic fetele leaga prietenii cu fete de aceeasi varsta, fata bolnava se distanteaza nu numai de parinti,ci si de colege.Retragerea sociala poate fi indiciul unei tulburari alimentare, dar poate fi si un simptom al depresiei.Spre deosebire de depresie, in care exista retragere, izolare sociala si lentoare in miscari, in anorexie fata devine mai activa fizic si constiincioasa la scoala.
Evolutia anorexiei este imprevizibila.Unele persoane se recupereaza spontan, fara tratament formal, din diverse motive:fie a acceptat sfaturile celor dragi, fie a constientizat ca ceea ce face nu e bine.
Insa, scapate de sub control,infometarea cronica si pierderea in greutate pot duce la deshidratare severa si dezechilibru electrolitic, caz in care se impune spitalizarea.
Tratamentul anorexiei nervoase este complex, in unele cazuri pacientele fiind spitalizate.
Obiectivele tratamentului psihologic in cazul anorexiei sunt:
-recuperarea greutatii
-reabilitarea obiceiurilor de alimentatie sanatoasa
-confruntarea cu problemele emotionale si lucrul cu familia.
Hipnoza poate fi utilizata pentru a ajuta pacienta sa isi dezvolte sentimentele de control al gandurilor si comportamentelor. Tehnicile de intarire a Eului fac parte din orice interventie hipnoterapeutica.
http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=3&sub=348

Despre depresie.

Depresia se instaleaza treptat in viata noastra si adesea glumim pe seama ei. Incepe ca lipsa de chef, o usoara lene, ca treptat sa duca la izolare, modificari ale poftei de mancare, modificari ale somnului si lipsa interesului pentru orice fel de activitate. Parerea despre noi este din ce in ce mai proasta si ni se pare ca, nu mai suntem in stare de nimic. Nu mai vedem nici o cale de a ne rezolva problemele, peisajul din jurul nostru devine alb negru, iar tristetea ne apasa din ce in ce mai tare. Credem ca suferinta e doar a noastra, insa ii afecteaza si pe cei din jur. Consolarile si incurajarile sunt fara rost, iar noi suntem din ce in ce mai convinsi ca viata nu mai merita traita.
http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=2&sub=367

Angajament pentru schimbare.

http://www.psihorelax.ro/index.php?idmenu=0
Suferi si nu prea stii ce sa faci in acest sens. Ai de indurat poate o depresie cronica sau vreo tulburare de anxietate. Poate te lupti cu alcoolul in incercarea de a-ti innabusi durerea. Poate ca o relatie pe care o ai merge prost sau te intrebi daca viata merita traita. Poate esti una dintre milioanele de persoane care se simt pur si simplu blocate, neimplicate in viata, fara vitalitate, distante,obosite,amortite sau coplesite.
Daca lupti de ceva vreme, te-ai chinuit probabil cu diferite forme ale lui “de ce?”: “De ce nu pot trece peste asta?”, “De ce nu ma simt mai bine?”, “De ce mi se intampla mie?”, “De ce nu pot fi si eu normal?”.
Incoltit de durerea emotionala pe care o traiesti si de lupta pe care o duci impotriva ei, te poti simti ca si cand viata s-ar ingusta in jurul tau. Daca esti in conflict cu mintea ta, ce ar fi daca in loc sa incerci sa castigi, ai cunoaste o cale de iesire? Oare ar fi posibil?
Te invit sa examinezi nu doar punctul tau de vedere despre ce este durerea psihologica si cum opereaza ea, ci si despre natura propriei constiinte si chiar propriei identitati, mai exact, cine crezi ca esti. Nici o tema nu este prea simpla din moment ce pare necesar s-o abordam. Pune deoparte pentru moment ceea ce asteapta altii, ceea ce iti cere lumea din jur, ceea ce ti s-a spus de multa vreme ca ar fi adevarat si chiar ceea ce iti spune mintea.
Nu trebuie sa crezi ca va fi asa. Iti cer in schimb sa ramai deschis la aceasta posibilitate , raspunzand afirmativ la urmatoarea intrebare: in timp ce vei invata si trai noi experiente, vei fi dispus sa le utilizezi pentru a-ti imbunatati viata?Daca raspunsul este” Da”, suntem gata sa incepem!

miercuri, 27 februarie 2013

Terapia cu apă



Câtă apă bei pe zi? Câtă apă ai băut deja până acum, când citeşti acest articol?
Ok, ia-ţi paharul cu apă lângă tine şi haide să vedem de ce doctorii din lumea intreagă nu obosesc să ne indemne: "Beţi apă! Beţi apă!"
În perioada intrauterină suntem aproape in totalitate apă. Dupa ce ne naştem suntem apă peste 80%. Ca adulţi, puţin peste 70%. Pe masură ce imbătrânim procentul acesta se micşorează. La 50% suntem deja morţi.
Logica cea mai simplă ne spune că prospetime (a se citi tinereţe, sănătate, vitalitate) egal APĂ. Există nu mai puţin de 54 de boli diferite, de la migrene si până la forme de cancer care ar putea fi evitate dacă am bea suficientă apă. Pare incredibil, dar există medici care afirmă că aceste boli se pot ameliora si chiar vindeca astfel: cu apă!
Câtă? Doi - trei litri pe zi, spun unii.
Altii sunt chiar mai exacti: fiecare dintre noi ar trebui sa bea a 20-a parte din greutatea corpului său. Sau 5%. De exemplu, daca ai 56 de kg trebuie sa bei 2,8 litri de apă pe zi pentru o sanatate bună  şi o tinereţe indelungată.
Bine, dar mie nu mi-e sete!
Se poate, dar nu fiindcă nu ţi-ar fi. Corpul are o uluitoare capacitate de adaptare. Dacă s-a obisnuit să funcţioneze in conditii de apă putină nici n-o să mai ceară!
La fel cum dacă stăm intr-o cameră cu un miros supărător dupa un timp totuşi n-o să-l mai simţim. Corpul a dat un semnal la inceput, dar dacă mirosul e constant o să il ignore ca să-şi poată continua alte activităţi.
La fel e si cu senzaţia de sete. După un timp corpul va crede ca n-are incotro şi se va descurca cum poate. Dar cu preţul imbătrânirii şi uzurii sale premature.
Ia gândeşte-te ce ar păţi o masina de spălat nevoită să spele mereu cu mai puţină apă decât a proiectat-o constructorul ei?
Ori corpul nostru face "programe" infinit mai complexe decât o masină de spălat!
Au, au, ma doare!...
Creierul este 90% apă. Te doare capul sau obosesti repede după efort intelectual?
Dar apa, câtă bei?...
Cartilajele  au şi ele un procent mare de apă. Dacă iţi trosnesc oasele, mai mult ca sigur e din cauza deshidratării.
Un medic a constatat în urma unui studiu că 90% dintre durerile de stomac au drept cauza insuficientei apei in organism. Iar o mare parte din durerile de orice fel au aceeasi cauză.
Aşa că a concluzionat cu umor: "Dacă iei un calmant pentru durere, apa cu care bei medicamentul te ajută mai mult decât calmantul in sine!"
Un alt doctor a scris chiar o carte cu un titlu sugestiv "Nu eşti bolnav! Doar ţi-e sete..."
Căldură mare, mon cher!
În anotimpul călduros e şi mai greu pentru corp. Ca să işi regleze temperatura e nevoit să piardă apă prin transpirţtie. Deci, cu atât mai mult e nevoie să îi dăm destulă apă.
Terapia cu apă este simplă: bei o jumatate de litru de apă dimineaţa, cu o oră înainte de a mânca sau bea altceva. Iar pe parcursul zilei restul de apă până la... cat are norma fiecare.
Încă din primele zile vei simţi, garantat, o imbunătăţire a sănătăţii. Mai puţine toxine, o hidratare mai bună, o stare generală mai bună. Unde mai punem că e ieftin si fără efecte secundare.
Poate doar drumurile mai dese intre birou si toaletă. Dar asta iarăşi e un lucru bun, fiindcă vei combate sedentarismul! Însa asta e deja o alta poveste...

Mintea care nu iartă


             Cei mai mulţi dintre noi preferăm să evităm medicamentul despre care ştim cu siguranţă că poate avea efecte secundare nedorite. Din păcate, nu suntem la fel de selectivi şi cu gândurile noastre şi nu suntem conştienţi de efectele toxice pe care le pot avea acestea asupra organismelor noastre.
            Există o parte a conştiintei noastre care nu se identifică decât cu trupul şi cu personalitatea, aceasta numindu-se ego. Egoul este cel care ne şopteşte la urechi că nu vom putea găsi fericirea decât căutând în exteriorul nostru şi acumulând cât mai multe lucruri. El este cel care ne spune că fericirea noastră depinde de altcineva sau de altceva, iar atunci când lucrurile merg prost tot el e cel care ne învaţă să dăm vina pe altcineva.
            Egoul are propriile sisteme de convingeri, de credinţe, dar dacă dorim noi putem schimba aceste convingeri, sau le putem accepta. Cu cât ne vom amplifica discernământul , recunoscând gandurile datorate egoului temător, cu atât mai liberi vom fi să optăm pentru o viaţă plină de iubire si pace. Sistemul de convingeri al egoului este bazat pe teamă, vinovăţie si pe condamnare. Dacă am opta numai pentru principiile şi liniile sale directoare, am opta practic pentru o stare perpetuă de conflict si nu am mai cunoaşte vreodată pacea interioară si fericirea.
            Acesta fiind insuşi mecanismul de funcţionare al egoului, nu trebuie sa ne mire faptul că acesta nu crede in iertare. De fapt, el va face intotdeauna tot ce-i stă  în puteri pentru a ne convinge că nimeni din această lume nu merită sa fie iertat. Mai mult, va merge până acolo incât ne va spune că noi insine nu merităm sa fim iertaţi. Egoul se cramponează cu disperare de convingerea că nimeni nu trebuie iertat pentru greşelile sale.
            Pe de  altă parte, el este absolut convins că trebuie să ne apărăm in permanenţă de atacurile celor din jur. El ne transmite incontinuu acest mesaj, sub forma unor sentimente care nu pot fi recunoscute cu usurinţă. Egoul nostru interior se manifestă  prin acel sentiment care ne face sa credem ca ar fi nepotrivit sa iertăm pe cineva ale cărei acţiuni ne-au rănit sau ne-au ameninţat intr-un fel. Egoul ne aminteşte in permanenţă că in viaţa noastră există oameni care nu işi doresc nimic mai mult pe lume decât să ne rănească in fel şi chip, oameni care merită exclusiv mânia noastră, nicidecum iertarea.
            Peste toate, egoul e foarte viclean. El se pricepe de minune să işi aleagă martorii. Şi poţi fi sigur că îi va alege pe aceia care îi vor susţine pe de-a-ntregul părerile.

Un alt secret pe care ni-l ascunde este acela că, gândurile noastre lipsite de iertare creează în inima noastră un gol interior, un sentiment de pierdere şi de tristeţe care ne impiedică să ne trăim starea de pace interioară şi de iubire. Acel gol ne desparte de semenii noştrii şi de starea de unitate care ar trebui să ne caracterizeze. Egoul incearcă să ne convingă in permanenţă că Dumnezeu e veşnic mânios şi gata oricând să provoace moartea oamenilor prin tot felul de dezastre si nenorociri.
            Mintea incapabilă de iertare a egoului se campronează in permanenţă de gândurile de teamă, de suferinţă, de durere, de disperare, de griji şi de indoieli.
            Care sunt efectele secundare toxice ale gandurilor noastre? Efectele scecundare ale cultivării unor gânduri negative pot avea un impact devastator asupra bunăstării noastre fizice şi psihice. Prezint doar câteva din problemele fizice care pot fi asociate cu o minte incapabilă de iertare: 
            -Dureri de cap
            -Dureri de spate
            -Dureri de ceafă
            -Dureri de stomac si simptome asociate cu ulcerul
            -Depresia
            -Lipsa de energie
            -Anxietatea
            -Iritabilitatea
            -Tensiunile interioare
            -Insomnia şi incapacitatea de a te odihni
            -Frica lipsită de un motiv aparent
            -Nefericirea
            Care este cel mai puternic remediu pe care îl avem pentru vindecarea minţii si gândurilor negative?  IERTAREA.  Acesta este remediul atotputernic si miraculos care poate conduce la dispariţia tuturor acestor simptome.

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Tulburarea de Personalitate Antisocială


Elemente de diagnostic
(conform DSM_IV 2000)

            Elementul esențial al tulburării de personalitate antisociale îl constituie un pattern pervasiv de desconsiderare și violare a drepturilor altora, care începe în copilărie sau precoce în adolescență și se continuă în perioada adultă.
             Acest pattern a fost denumit, de asemenea psihopatie,sociopatie sau tulburarea de personalitate dissocială. Deoarece impostura și manipularea sunt elemente centrale ale tulburării de personalitate antisociale, poate fi extreme de util să se integreze informația colectată din surse colaterale.
             Pentru a fi pus acest diagnostic, individul trebuie să aibă cel puțin etatea de 18 ani, precum și consecințe dăunătoare, un istoric de câteva simptome de tulburare de conduită, înainte de etatea de 15 ani. Tulburarea de conduită implică un pattern persistent și repetitiv de comportament în care drepturile fundamentale ale altora ori, și regulile și normele sociale corespunzătoare etății sunt violate. Comportamentele specifice caracteristice tulburării de conduită se încadrează într-una din următoarele categorii: agresarea oamenilor sau animalelor, distrugerea proprietății,impostura sau furtul, ori violarea gravă a regulilor.
      Patternul de comportament antisocial continuă în perioada adultă. Indivizii cu tulburare de  personalitate antisocială nu reușesc să se conformeze normelor sociale referitoare la comportamentul legal. Ei pot comite în mod repetat acte care sunt motive de arest( fie că sunt arestați sau nu), cum ar fi: distrugerea proprietății,vexarea altora, furtul ori practicarea unor profesii ilegale.
        Persoanele cu această tulburare desconsideră dorințele , drepturile sau sentimentele altora. Ei înșală și manipulează frecvent pe alții în scopul obținerii unui profit personal sau al plăcerii. Mint în mod repetat,fac uz de alibiuri, escrochează pe alții ori simulează. Un pattern de impulsivitate poate fi manifestat prin încapacitatea de a face planuri dinainte. Deciziile sunt luate sub imperiul momentului , fără un plan anume și fără a lua în considerație eventualele consecințe pentru sine și pentru alții; aceasta poate duce la schimbări bruște de serviciu, de domiciliu sau de relații.
       Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială tind a fi iritabili și agresivi și se pot angaja în mod repetat în lupte corp la corp ori comit acte de agresivitate corporală (inclusiv baterea soției sau copilului). Actele agresive, care sunt necesare pentru a se apăra pe sine sau pe oricare altul, nu sunt considerate a fi o probă pentru acest item. Acești indivizi manifestă, de asemenea, o desconsiderare necugetată față de siguranța lor sau a altora. Aceasta se evidențiază prin comportamentul lor la conducerea unui vehicul ( depășiri de viteză repetate,condus în timp ce sunt intoxicați, accidente multiple).Ei se pot angaja în comportamente sexuale sau în uzul unei substanțe care are un risc crescut de consecințe dăunătoare. Pot neglija sau nu reușesc  să aibă grijă de un copil, ori pun copilul în pericol. Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială tind,de asemenea a fi iresponsabili în mod constant și extrem. Comportamentul iresponsabil în muncă poate fi indicat prin perioadele semnificative  de stat fără serviciu în disprețul unor oportunități de serviciu disponibile, ori prin abandonarea mai multor servicii fără a avea un plan realist de a obține un alt serviciu. De asemenea, poate exista un pattern de absențe repetate de la lucru care nu sunt explicate printr-o maladie, fie a lor înșiși, fie în familia lor. Iresponsabilitatea financiară este indicată prin acte ca neachitarea datoriilor, încapacitatea de a oferi copilului suport ori încapacitatea de a susține alți membrii în mod regulat.
     Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială au foarte puțină remușcare pentru consecinețle actelor lor . Ei pot fi indiferenți ori oferă o justificare superficială pentru faptul de afi vătămat, maltratat ori furat de la cineva (de ex.”nedreptatea vietii”, “perdanții merită să piardă”). Acești indivizi pot blama victimele pentru că ar fi nebune, neajutorate ori că își merită soarta. Ei pot minimaliza consecințele vătămătoare ale faptelor lor , ori manifestă pur și simplu o indiferență totală. În general, sunt incapabili să compenseze ori să plătească daune pentru comportamentul lor. Ei pot crede că toată lumea refuză să îi ajute și că cineva trebuie să se oprească de la nimicuri spre a evita să nu fie lăsat în pace.
       Comportamentul antisocial nu trebuie să apară exclusiv în cursul schizofreniei sau al unui episod maniacal.


  

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Tulburarea de Personalitate Schizotipală


Elemente de diagnostic
(conform DSM_IV 2000)

                 Elementul esențial al tulburării de personalitate schizotipale îl constituie un pattern pervasiv de deficite sociale și interpersonale, manifestat printr-un discomfort acut în relații și reducerea capacității de a avea relații strânse, precum și prin distorsiuni cognitive și de percepție, și excentricități de comportament. Acest pattern începe precoce în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.
             Indivizii cu tulburare de personalitate schizotipală au adesea idei de referință (adică interpretări incorecte ale incidentelor casuale și evenimentelor externe, ca având o semnificație particulară și insolită anume pentru persoana respectivă). Acestea trebuie să fie distinse de ideile delirante de referință, în care credințele sunt susținute cu convingere delirantă. Acești indivizi pot fi superstițioși sau preocupați de fenomene paranormale, care sunt dincolo de normele subculturii lor. Ei pot crede că au puteri speciale de a intui evenimentele înainte ca acestea să survină, ori de a citi gândurile altora. De asemenea, ei pot crede că au un control magic asupra altora, care poate fi implementat direct (de ex. convingerea că soția a scos câinele la plimbare, este rezultatul direct al gândului că așa ceva trebuia făcut cu o oră mai înainte) ori indirect, prin complianță la ritualuri magice (de ex. merge pe lângă un anumit obiect de trei ori pentru a avita un deznodământ prejudiciant). Pot fi prezente tulburări de percepție (de ex.a simți că este prezentă o altă persoană ori auzirea unei voci care-i murmură numele.) Limbajul lor poate include expresii și construcții inuzuale sau idiosincratice. Limbajul este adesea dezlânat, digresiv sau vag, dar fără deraiere sau incoerență reală. Răspunsurile pot fi, fie extrem de concrete, fie extrem de abstracte, iar cuvintele sau conceptele sunt utilizate uneori de o manieră insolită (de ex. persoana poate afirma că nu era prea”comunicativă” la serviciu).
             Indivizii cu această tulburare sunt adesea suspicioși și pot avea ideație paranoidă (de ex., cred că colegii de serviciu intenționează să le submineze reputația în fața șefului). De regulă, ei nu sunt capabili să parcurgă întreaga gamă de afecte și de semnalizare interpersonală necesară relațiilor de succes și de aceea par a interacționa cu alții în mod necorespunzător, rigid sau cu reținere. Acești indivizi sunt considerați  adesea a fi bizari sau excentrici din cauza manierismelor insolite și a modului neglijent de a se îmbrăca cu articole care nu se prea “asortează”, ca și a inatentiei față de convențiile sociale uzuale (de ex., persoana evită contactul vizual, poartă o îmbrăcăminte pătată de cerneală și rău asortată și este incapabilă să între în persiflare reciprocă cu colaboratorii.
             Indivizii cu tulburare de personalitate schizotipală experimentează relaționarea interpersonală ca problematică și sunt incomodați de prezența altor oameni. Deși își pot exprima tristețea în legătură cu lipsa lor de relații, comportamentul lor sugerează o dorință redusă de contacte intime. Drept urmare, ei nu au nici un fel de amici sau confidenți ori au foarte puțini,alții decât o rudă de gradul I. Sunt anxioși în situații sociale, în special în cele care implică persoane nonfamiliare. Ei interacționează cu alți oameni când nu au încotro, dar preferă  să țină în ei înșiși pentru că simt că sunt diferiți și că nu se pot acomoda cu aceștia. Anxietatea lor socială nu este ușor de înlăturat, chiar când petrec mai mult timp împreună sau devin mai familiari cu alți oameni, deoarece anxietatea lor tinde a fi asociată cu suspiciuni referitoare la intențiile acestora. De exemplu, când participă la un banchet, individul cu tulburare de personalitate schizotipală nu va devein mai relaxat pe măsură ce trece timpul ci, din contră, poate deveni mai tensionat și mai suspicios.
             Tulburarea de personalitate schizotipală nu trebuie să fie diagnosticată, dacă patternul de comportament survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu probleme psihotice, al unei tulburări psihotice ori ale unei tulburări de dezvoltare pervasive.
  

marți, 30 octombrie 2012

Tulburarea de Personalitate Schizoidă


Elemente de diagnostic
(conform DSM_IV 2000)

                 Elementul esențial al tulburării de personalitate schizoidă îl constituie un pattern pervasiv de detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de exprimare a emoțiilor în situații interpersonale. Acest pattern începe precoce în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.
             Indivizii cu tulburare de personalitate schizoidă par a fi lipsiți de dorință de intimidate, par indiferenți la oportunitățile de a dezvolta relații strânse și nu par a procura multă satisfacție din a fi membru al unei familii ori al unui grup social. Ei preferă să-și petreacă timpul singuri, mai curând decât cu alții. Adesea par a fi izolați social sau œ”singuratici” și aproape întotdeauna aleg activități sau hobbiuri solitare care nu comportă interacțiune cu alții .Preferă sarcini mecanice sau abstracte, cum ar fi jocurile pe computer sau matematice. Pot manifesta puțin interes pentru a avea relații sexuale cu alte persoane, și nu le face plăcere decât foarte puține sau nici un fel de activități. Există de regulă o capacitate redusă de a gusta plăcerea din experiențe senzoriale, corporale sau interpersonale, cum ar fi o plimbare pe plajă în asfințit, ori a avea un raport sexual. Acești indivizi nu au amici sau confidenți apropiați, cu excepția posibilă a unei rude de gradul I.
            Indivizii cu tulburare de personalitate schizoidă, par adesea indiferenți la aprobare sau critică din partea altora și nu par a fi deranjați de ceea ce pot gândi alții despre ei. Ei pot să nu realizeze subtilitățile normale ale interacțiunilor sociale și adesea nu răspund în mod adecvat semnalelor sociale, astfel că par inapți din punct de vedere social ori superficiali și cufundați în propriile gânduri. Prezintă de regulă o “amabilitate” exterioară fără reactivitate emoțională vizibilă și, rar, expresii faciale sau gesturi de răspuns, cum ar fi zâmbetul sau înclinarea capului. Ei afirmă că experimentează rar emoții puternice, cum ar fi furia și bucuria. Adesea prezintă un afect coarctat și par a fi reci și distanți. Însă, în acele circumstanțe insolite, în care acești indivizi devin, cel puțin temporar, plăcuți în a se revela lor înșiși, ei pot recunoaște că au sentimente care dor, legate în special de interacțiunile sociale.
             Tulburarea de personalitate schizoidă nu trebuie să fie diagnosticată, dacă patternul de comportament survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice ori al unei tulburări de dezvoltare pervasive sau dacă este datorată efectelor fiziologice directe ale unei condiții neurologice sau ale altei condiții medicale generale.
             Tulburarea de personalitate schizoidă poate avea o prevalență crescută la rudele indivizilor cu schizofrenie sau cu tulburare de personalitate scizotipala.
  

miercuri, 24 octombrie 2012

Tulburarea de Personalitate Paranoidă


 Elemente de diagnostic(conform DSM-IV-TR 2000)
            Elementul esențial al tulburării de personalitate paranoid îl constituie un pattern de neâncredere și suspiciune pervasivă față  de alții,  astfel că intențiile acestora sunt interpretate ca răuvoitoare. Acest pattern începe în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.
             Indivizii cu această tulburare presupun că alți oameni îi vor exploata, leza sau înșela, chiar dacă nu există nici o probă care să susțină această presupunere. Ei suspectează, pe baza a foarte puține date ,ori fără nici o probă, că alții complotează contra lor și-i pot ataca brusc, oricând și fără motiv. Simt adesea că au fost profund și irevocabil prejudiciați de o altă persoană sau , chiar când nu există nici o probă obiectivă pentru aceasta. Ei sunt preocupați de dubii nejustificate referitoare la loialitatea și corectitudinea amicilor și asociaților lor, ale căror acțiuni sunt scrutate continuu pentru demonstrarea intențiilor ostile. Orice abatere percepută de la corectitudine și loialitate servește la susținerea supozițiilor lor fundamentale. Ei sunt atât de surprinși când un amic sau asociat le arată loialitate, că nu le vine să creadă aceasta. Când se află în dificultate, se așteaptă ca amicii sau asociații lor să-i atace sau să-i ignore.
            Indivizii cu această tulburare refuză să aibă încredere sau să fie mai apropiați de alții pentru că se tem că informațiile pe care le împărtășesc altora vor fi utilizate contra lor. Ei vor refuza să răspundă la întrebările referitoare la persoana lor, spunând că informația cerută este o o ”chestiune personală”. Văd semnificații degradante sau amenințătoare în cele mai benigne  remarci sau evenimente. De exemplu, un individ cu această tulburare poate interpreta fals o eroare inocentă a unui vânzător dintr-un magazin, drept tentativă deliberată de a nu-i da restul . Complimentele sunt adesea interpretate eronat . Pot vedea o ofertă de ajutor, drept o critică a faptului că ei nu fac suficient de bine ceea ce trebuie să facă.
             Indivizii cu această tulburare poartă tot timpul pică și nu uită insultele, injuriile ori ofensele pe care cred că le-au primit. Ofense minore dau naștere la ostilități majore, sentimentele de ostilitate persistând mult timp. Pentru că ei sunt tot timpul atenți la intențiile prejudiciante ale altora, foarte adesea ei simt că persoana sau reputația lor a fost atacată ori că au fost ofensați într-un mod oarecare. Sunt prompți în a contraataca sau în a reacționa coleros la insultele percepute.
  Persoanele cu această tulburare pot fi geloase patologic, suspectând adesea partenerul de viață, de infidelitate, fără nici un motiv. Pot strânge ”probe” banale și circumstanțiale pentru a-și susține convingerile de gelozie. Subiecții doresc să mențină un control complet asupra relațiilor intime spre a evita să fie înșelați, și se întreabă și se frământă tot timpul în legătură cu locurile unde se află,cu acțiunile, intențiile și fidelitatea soției (soțului) .
             Tulburarea de personalitate paranoidă nu trebuie să fie diagnosticată dacă patternul de comportament survine exclusive în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, sau dacă se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții neurologice, ori alte condiții medicale generale.

 Prevalență:
             Prevalența tulburării de personalitate paranoidă a fost raportată de a fi 0,5%- 2,5% în populația generală, de 10%- 30% printre cei din unitățile psihiatrice cu internare la pat și 2%-10% printre cei din clinicile de sănătate mentală cu pacienți ambulatori.

 Pattern familial:
             Există unele probe de prevalență crescută a tulburărilor de personalitate paranoidă printre rudele probanzilor cu schizofrenie cronică și de o relație familială mai specifică cu tulburarea delirantă, tip persecuție.

  

marți, 23 octombrie 2012

AUTOSUGESTII POZITIVE


Viitorul meu este luminos.
 Trăiesc acum în iubire, lumină și bucurie nețărmurite. Totul este bine în lumea mea.
 Mă iubesc și mă aprob.
 Apreciez tot ceea ce fac.
 Sunt îndeajuns de bun(ă) așa cum sunt.
 Spun ce am de spus.
 Cer ceea ce vreau.
 Îmi revendic puterea.
 Îmi revendic puterea și îmi creez realitatea cu iubire.
 Cer mai multă înțelegere, pentru a-mi modela cu înțelepciune și iubire propria-mi lume și experiențele de viață.
 Tot ceea ce ating este un succes.
 Îmi stabilesc acum o nouă conștiință a succesului.
 Știu că pot avea atât de mult succes pe cât decid să am.
 Intru în cercul câștigător.
 Prosperitatea de orice fel  este atrasă către mine.
  

Tulburările de personalitate



 O tulburare de personalitate este un pattern durabil de experiență internă și de comportament care deviază considerabil de la cererile culturii individului, este pervasiv și inflexibil, are debutul în adolescență sau precoce în perioada adultă, este stabil în cursul timpului și duce la detresă sau deteriorare. Tulburările de personalitate incluse în această secțiune sunt menționate mai jos.
             Tulburarea de personalitate paranoidă este un pattern de neâncredere și suspiciune, intențiile altora fiind interpretate ca răuvoitoare.
             Tulburarea de personalitate schizoidă este un pattern de detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de expresie emoțională.
             Tulburarea de personalitate schizotipală este un pattern de discomfort acut în relațiile intime, de distorsiuni cognitive sau perceptual și excentricități de comportament.
             Tulburarea de personalitate antisocială este un pattern de desconsiderare și de violare a drepturilor altora.
             Tulburarea de personalitate borderline este un pattern de instabilitate în relațiile personale, imaginea de sine și afectele, și de impulsivitate marcată.
             Tulburarea de personalitate histrionică este un pattern de emoționalitate excesivă și de căutare a atenției.
             Tulburarea de personalitate narcisistică este un pattern de grandoare, necesitate de admirație și lipsă de empatie.
             Tulburarea de personalitate evitantă este un pattern de inhibiție socială, de sentimente de inadecvare și de hipersensibilitate la evaluarea negativă.
             Tulburarea de personalitate dependentă este un pattern de comportament submisiv și de aderență în legătură cu necesitatea excesivă de a fi protejat de cineva.
             Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă este un pattern de preocupare de ordine, perfecționism și control.
             Tulburarea de personalitate fără altă specificație.
            În tulburările de personalitate paranoidă,schizoidă și schizotipală indivizii apar adesea ca bizari sau excentrici.
 În tulburările de personalitate antisocială,borderline, histrionică și narcisistică, indivizii apar adesea ca teatrali, emoționali ori extravaganți.
 În tulburările de personalitate evitantă, dependentă și obsesiv-compulsivă, indivizii apar adesea ca anxioși și fricoși.
 Trăsăturile de personalitate sunt patternuri durabile, de percepere, relaționare, și gândire despre ambianță și sine însuși, care sunt manifestate într-o gamă largă de contexte sociale și personale. Numai când trăsăturile de personalitate sunt inflexibile și dezadaptative, și cauzează deteriorare funcțională sau detresă subiectivă semnificativă,constituie tulburări de personalitate. Elementul esential al unei tulburări de personalitate îl constituie un pattern durabil de experiență internă și de comportament care deviază considerabil de la cerințele culturii individului și se manifestă în cel puțin două din următoarele domenii: cunoaștere, afectivitate, funcționare interpersonală ori control al impulsului.