Odată, un om stătea
liniștit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare,
s-a așezat câinele său. Uitându-se în ochii omului, câinele își spunea: "Dă
Doamne să mănânce cu poftă stăpânul meu și, după ce s-o sătura, să-mi dea și
mie o bucățica!"
În acest timp, s-a apropiat și pisica. Privindu-l pe om cum
mănâncă și gudurandu-se pe lângă el, își spunea în sinea ei: "Dă Doamne să orbească stăpânul meu, doar
o clipă, să-i pot fura mâncarea!"
Câinele
așteptă să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului sau. Pisica, însă, pândea
orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulțumească cu ceea ce
ar fi primit.
Așa este și în viață. Unii dintre
prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli și devotați,
răbdători și sinceri. Alții, însă, sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet
pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, așteptând doar prilejul să fure și să
profite de pe urma ta.
Când
ai în preajma ta prieteni adevărați, bucură-te pentru ei și pentru prietenia voastră;
când vezi, însă, că de tine se apropie și cei asemenea pisicii, nu-i goni și nu
te purta cu ei așa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei și încearcă, prin
bunătatea ta, să îi faci și pe ei mai buni.
"Suferiți de pe urma unui om rău ?
Iertați-l, că să nu
fie astfel doi oameni răi!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu