Iertarea, marea putere vindecătoare.

Poate că nu-ți dai seama că sufletul tău are nevoie de vindecare.Cine știe? Poate că nici nu are, deși sinceră să fiu nu știu să existe vreun om al cărui suflet nu are nevoie de vindecare. Chiar și în acest caz, îi poți vindeca pe cei din jur. Aceasta e marea ta menire, pentru care te-ai născut pe pământ. Cu toții ne-am născut în această lume pentru a ne vindeca unii pe alții de gândurile noastre greșite, de conceptele limitate și penibile care ne trezesc teamă și care ne împiedică să fim cei care suntem cu adevărat.Din fericire, Dumnezeu ne-a înzestrat pe toți cu câteva instrumente extraordinare pentru a ne vindeca, iar unul dintre cele mai minunate este iertarea.

Iertarea este capabilă să genereze una dintre cele mai profunde transformări pe care ne-o putem imagina în viața noastră,dar și în viețile celor din jur.

             Ea poate schimba totul, aproape instantaneu, ea poate aduce bucuria acolo unde domnește durerea, pacea acolo unde domnește conflictul si fericirea acolo unde domnește mânia. Mai mult decât atât, ea ne poate ajuta să ne regăsim pe noi înșine. Am convingerea profundă că dacă predau altor oameni o anumită lecție, eu sunt prima care am de învățat de pe urma ei, iar iertarea mi se pare cea mai importantă lecție pe care o putem învăța. Sunt conștientă de suferința pe care mi-o provoc singură mie însămi dar și altor oameni prin criticile mele,și refuzul de a ierta.

             Iertarea  nu este un proces care se poate încheia vreodată în viață ci el reprezintă un proces în continuă desfășurare. Iertarea este un proces care nu se termină niciodată.

 În timp ce mergeam cu fetița mea la grădiniță, de o pare și de altă a drumului am remarcat sticle de plastic și pungi. Văzând atâta nesimțire, m-am enervat imediat, devenind extrem de critică la adresa celor care le-au aruncat. Am simțit cum mă ambalez din ce în ce mai tare. Trecând pe lângă gunoaie, m-am îndepărtat de ele. În tot acest timp, mi-am construit mental un întreg scenariu despre persoanele care au făcut acest gest lipsit de bun simț. În acest moment, o voce interioară m-a oprit și mi-a spus:€”œHei, așteaptă puțin! În loc să emiți  astfel de judecăți critice, mai bine te-ai întoarce și ai ridica gunoaiele.” Cel mai bun lucru pe care îl puteam face era să corectez greșeala făcută de altcineva, decât să îmi pierd toată ziua nervoasă și critică la adresă unor  persoane.

 În continuare am avut un mic moment de ezitare, dar în sfârșit m-am decis. M-am întors și am strâns gunoiul. Instantaneu, sentimentul de disconfort interior provocat de acele gânduri critice și dure a dispărut. Simplul proces de a-i ierta pe  cei care au  aruncat gunoiul  m-a eliberat de anumite sentimente profunde pe care le aveam în subconștient referitoare la propriul meu comportament din trecut.

Mi-am adus aminte de cât de terapeutic poate fi gestul iertării și cât de mult ne poate elibera aceasta de propril nostru trecut, ajutându-ne să trăim fericiți în prezent.În viața de zi cu zi, noi credem că iertarea nu este altceva decât acceptarea scuzelor unei alte persoane. De multe ori, noi acceptăm din politețe aceste scuze, fără a ierta cu adevărat persoana în cauza. Unul din lucrurile pe care trebuie să le înțelegem gel mai greu este acela că lipsa iertării ne ține atașați de incidentele care s-au întâmplat în trecut în viața noastră. Ori de câte ori ne întristăm din cauza unei suferințe din trecut, noi ne condamnăm singuri la durere. Iertarea ne eliberează de multe lucruri, de atât de multe conflicte interioare. Ea ne ajută să punem capăt reciclării la infinit a mâniei și a vinovăției.

 Iertarea este marele vindecător care ne permite să ne simțim conectați și uniți unii cu ceilalți, și implicit cu întreaga viață.