Sunt premianții fericiți?

               Sunt mândria părinților și a profesorilor. Medaliații, olimpicii pot face uneori eforturi foarte mari și clachează. De abia atunci încep întrebările.Cum s-a ajuns aici? Sunt premianții mulțumiți cu adevărat de ei înșiși?

               Unii dintre ei traversează perioada de studii senini și împliniți, alții nu mai fac față. Există elevi foarte buni care suferă, suferință care se exprimă prin semne corporale (probleme de comportament alimentar, insomnii,depresii). Suferința acestor copii este ascunsă. Ei continuă să ia note bune care calmează neliniștile părinților, ca și cum un carnet plin de nota 10 ar însemna că e totul perfect ”Suntem fericiți că îi place să invețe” .


 Semnale de alertă
                Suprainvestirea școlară poate fi un semnal important pentru părinți, mai ales dacă copilul nu mai are o altă preocupare care să îl destindă. Dacă devine vizibil obosit, trist, fără chef, apatic sau din contra devine agitat, plânge, prezintă tulburări ale somnului,toate astea pot fi elemente care semnalează existența unei suprasolicitări. Anumiți copii se închid în ei, alții au un comportament perturbator. Când copilul se plânge că este obosit sau neliniștit, trebuie crezut și ajutat să se destindă.
 Studii în domeniul acesta au arătat că printre reacțiile elevilor la suprasolicitare se număra: tendința de izolare, de interiorizare și conflicte emoționale.

 Dorințe contradictorii
                Maturizarea înseamnă să te expui la eventuale eșecuri, dar asta înseamnă și să te plasezi ca  rival față de părinți. Anumiți copii vor să rămână eterni studenți și au un destin dureros, presărat de dorințe inconștiente. Performanța traduce nevoia de atenție, afecțiune, valorizare, stimă de sine, autorealizare. E foarte important modul în care profesorii și părinții comunică așteptările pe care le au în legătură cu copii.

 Când eșecul este inadmisibil
            Cultul reușitei individuale a contaminat toate sectoarele societății inclusiv școala.Incertitudinile legate de viitorul copilului fac presiunile din partea părinților mai dure.
            Aspirațiile și dorințele părinților pot fi resimțite ca apăsătoare și nepotrivite de către adolescenți, chiar dacă sunt în acord cu propriile aspirații. Relații dintre părinți și copii pot genera atitudini de nemulțumire. Sunt copii încărcați inconștient să preia o anumită moștenire profesională? Frica de eșec îi afectează mai ales pe cei pe care psihanalistul francez Patrice Huerre îi numește ”moștenitorii”, pentru că aceștea este obligatoriu să ajungă ca tata sau mama.Sunt încărcați inconștient să preia o anumită moștenire profesională.

             Când prăpastia e prea mare între aspirațiile personale ale copilului sau adolescentului și ambițiile părinților, criza poate izbucni în orice moment. Chiar dacă sunt conștincioși, premianții clasei nu mai vor să muncească pentru ceva care îi depășește. Atunci e momentul, dacă nu ai făcut-o înainte să încetezi dopajul educativ,să îl asiguri pe copilul tău că e iubit indiferent de rezultat. În străfundul fiecărui tânăr campion există întrebarea:”Oare am destule merite să fiu iubit chiar dacă nu aș fi un elev bun?”